În centrul Chișinăului, Penitenciarul 13 continuă să fie una dintre cele mai întunecate pete ale sistemului de justiție din Republica Moldova. Supraaglomerat, degradat și ignorat de autorități, locul a devenit simbolul eșecului instituțional. În spatele zidurilor reci, peste 900 de oameni trăiesc înghesuiți într-un spațiu proiectat pentru doar 570 de deținuți. Lipsa aerului, igiena precară și mâncarea de proastă calitate transformă fiecare zi într-o formă de pedeapsă suplimentară, dincolo de sentințele pronunțate de instanțe.
În ultimii ani, Moldova a fost condamnată de sute de ori la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru tratamente inumane și condiții degradante în detenție. Penitenciarul 13 este epicentrul acestor plângeri: lipsa asistenței medicale, spațiile insalubre și umilințele la care sunt supuși deținuții conturează o realitate greu de privit. Fiecare raport internațional despre sistemul penitenciar din Moldova începe aproape invariabil cu această închisoare.
Deși Ministerul Justiției promite reforme, modernizări și norme noi de hrană, schimbările se pierd în birocrație. S-au făcut anunțuri despre reparații capitale, despre îmbunătățirea condițiilor și chiar despre un nou cod penitenciar, dar până acum nimic nu s-a schimbat în esență. Mucegaiul, mirosul sufocant și lipsa intimității sunt încă parte din viața de zi cu zi a celor închiși acolo.
Soluția pare a fi noul penitenciar planificat la Bubuieci, o construcție de 76 de milioane de euro care ar trebui să respecte standardele europene și să fie finalizată în 2028. Totuși, proiectul este abia la faza de pregătire, iar finanțarea rămâne o provocare majoră. În paralel, organizațiile pentru drepturile omului cer acțiuni urgente, nu promisiuni îndepărtate, pentru a preveni alte condamnări la CEDO și alte tragedii tăcute între ziduri.
Până când noul penitenciar va deveni realitate, Penitenciarul 13 rămâne oglinda crudă a unei Moldove care vorbește despre reforme, dar își ascunde rușinea după gratii. Acolo unde drepturile omului sunt doar o frază dintr-un raport, iar demnitatea — un lux inaccesibil.
