Pericolul memoriei scurte

Aceasta este o realitate valabilă pentru cele mai multe dintre democraţii. Doar regimurile dictatoriale au parte de cluburi de fani de dimensiunea unor populaţii naţionale. Privind din această perspectivă, faptul că actuala coaliţie de guvernare este criticată în foarte multe dintre sursele mass-media, dar şi de către reprezentanţii tuturor categoriilor sociale, este un lucru firesc.

În mod evident, membrii coaliţiei sunt conştienţi de acest lucru şi sunt tentaţi să speculeze situaţia, în buna tradiţie a artei politice. Totul este, însă, ca acţiunile acestora să nu producă daune irecuperabile celor cărora le vor cere votul din nou în câteva luni. Sau, reformulând, este vital ca beneficiile pe care le generează aflarea la putere a coaliţiei să aducă mai multe beneficii decât daune pentru alegători. Iar pentru că pe nimeni nu interesează binele care nu se şi simte, problema principală a liderilor politici pro-europeni trebuie să fie acţionarea în direcţia promovării realizărilor acestora.

Este o concluzie la care ei înşişi au ajuns în urmă cu mai mult timp, dar pe care n-au luat-o suficient de mult în serios. Spun asta pentru că oamenii din raioane, chiar din centrele raionale, nu simt prezenţa coaliţiei şi cu atât mai mult a realizărilor acestora. Iar despre susţinerea Uniunii Europene, în primul rând, sub forma asistenţei tehnice şi financiare, nici nu poate fi vorba. Or, în afara unor panouri discrete amplasate pe marginea drumurilor noi construite, n-am putea afirma că prezenţa europeană se simte. Aceleaşi panouri publicitare într-o rusă şi română stâlcite, aceleaşi clădiri întunecate şi comuniste, alături de expresiile posomorâte ale oamenilor, chiar şi în preajma sărbătorilor de Paşti, rămân elementele constitutive ale spaţiului public moldav. Culmea ironiei este că actuala putere, fiind acuzată de superficialitate şi populism, tocmai la promovarea formelor stă mai prost. Asta în condiţiile în care conţinutul există şi e bun.

Rezultatele amare ale acestor deficienţe de promovare a propriului efort vor putea fi resimţite la alegerile din toamnă, când foarte mulţi dintre acei moldoveni la care nu a ajuns impactul, sau măcar vestea despre realizările guvernării, nu vor ajunge nici ei la secţiile de vot. Asta în condiţiile în care tocmai aceşti oameni au nevoie de foarte puţin pentru a fi convinşi că votul lor pentru un parcurs european al statului în care locuiesc le poate schimba viaţa. Aceştia trebuie să înţeleagă că, dacă pe parcursul a 3 ani au fost reconstruite drumurile, spitalele sau şcolile din localităţile vecine, inevitabil va urma şi localitatea sa. Este nevoie doar de voturi şi de timp. Din fericire, timpul este milos cu actualele partide proeuropene, la fel cum miloase sunt şi cele mai recente sondaje (conform Barometrului de Opinie Publică din 24 aprilie, PCRM are 24,3%, iar partidele proeuropene au împreună 31,6%). Oricum, însă, vor avea nevoie şi de voturi.

Sunt conştient că fiecare dintre noi are propriile experienţe neplăcute şi dezamăgirile sale specifice legate de actuala guvernare. Dar pun pariu că cei mai mulţi dintre noi au avut experienţe neplăcute şi dezamăgiri incomparabil mai multe şi mai intense pe timpul guvernării antinaţionale a PCRM.

Să nu uităm, aşadar, de pericolul acestei capcane în care ne poate atrage memoria scurtă. Să nu uităm de pericolul dictaturii unui partid, de pumnii pe care i-a luat democraţia noastră şi aşa firavă între 2001 şi 2009, sau, cu atât mai mult, de tancurile aliaţilor comuniştilor, care iată că au invadat teritoriul suveran al Ucrainei acum, dar şi al nostru în 1940 şi 1992.