Subiectul doi, la BAC-ul din anul acesta, a fost un eseu: la profilul umanist despre carte, la profilul real, în centrul eseului s-a aflat Măria Sa profesorul. „Cartea” şi „profesorul” fac parte din viaţa fiecărui elev, de aceea candidaţii n-au fost sinceri, dar au scris despre „carte” şi „profesor” ceea ce voiau să audă evaluatorii, adică profesorii.
Măria Sa profesorul a fost elogiat aşa cum merită:
● Profesorii şi directorul ne poartă din reformă în reformă, dar nu permit nimănui să ne afecteze firea şi caracterul.
● Profesorul este unica fiinţă capabilă de trăiri sufleteşti intense.
● Profesorul e maturul şi trebuie să aibă o responsabilitate sporită.
● Profesorul poate fi considerat un veritabil manual de epică, valabil mereu, oriunde.
● Profesorul este provocat la confruntare de elevii săi pentru apărarea muncii pe care o depune.
● Profesorul fiind al doilea părinte se cuibăreşte în suflet.
● Profesorul uneori e onorificat de un gest frumos.
● Profesorul este icoana sfântă a cunoştinţelor şi izvor de înţelepciune.
● Profesorul are obsesia păcatului final.
● Profesorul este sever, uneori reacţionează mai aspru, dar nu o face intenţionat şi îi pare tare rău când o face.
● Profesorul care-şi recunoaşte greşelile are demnitate şi o virtute lăudabilă, care-i cheia către adevăratul succes.
● Profesorul cedează deseori în faţa elevului şi pledează pentru luminare, loialitate şi voie bună.
● Profesorul, cu fapta sa, a venit să-mi lumineze şi mie din interior întreaga fiinţă.
● Profesorul trebuie să creeze o atmosferă călduţă, speranţă şi familia noastră.
● Profesorul m-a copleşit de emoţie, aşa eu am rămas impresionată.
● Profesorul este tot om.
● Profesorul bun este unul care te învaţă să fii corect, să trăieşti cu demnitate, să-ţi recunoşti greşelile tale şi ale altora.
● Profesorul va rămâne o piatră de temelie a elevului.
● Profesorul este eroul de care depinde cum se va comporta un elev la lecţie.
● Profesorul e făclia a cărei flacără poate deveni oricare.
● Profesorul adevărat îşi educă elevii, oferindu-le parte din sufletul său, dar nu el caută „nod în papură”.
În încheierea eseului (profilul real), candidaţii trebuiau să-şi exprime opiniile referitoare la relaţia profesor/elev.
● Relaţiile bune dintre profesor şi elev formează oamenii de succes.
● Relaţia P/E este înţeleasă ca una dintre un conducător şi un supus.
● Relaţiile P/E nu trec prin zona indiferenţei, ci creează o legătură durabilă.
● Relaţia P/E nu dispare, ca părinţii pe pământ.
● Relaţia P/E a fost totdeauna complicată într-un fel, diferite vârste, concepţii, principii, mândrie.
● Relaţia P/E este foarte restrânsă câteodată.
● Relaţia P/E nu mereu este una ideală.
● Relaţia P/E este cât de cât, dar uneori nu este chiar aşa cum am spus, se mai întâmplă cazuri în care se nasc conflicte că nu-ţi poţi imagina.
● Relaţia P/E este o punte nevăzută, dar strânsă între tărâmul copilăriei şi cel al înţelepciunii.
● Relaţia P/E trebuie să fie uşoară, moale, simplă, bazată pe egalitate.
● Relaţia P/E este un motiv de neplăceri, fie că acest profesor face o diferenţiere între elevi, chiar este neadecvat.
● Relaţia P/E este complexă, ciudată, datorită diferitor factori înţelegerile se împuţinează.
Elevii de azi citesc tot mai puţin şi mai puţin, de aceea cartea este doar un obiect de pe raft. Despre cartea care te-a ajutat să te formezi ca om este greu de scris, mai ales că se citeşte doar pe calculator.
● Cartea este veriga de aur care împleteşte sufletul şi cugetul într-un întreg, demn de luptă liberă.
● Cartea cuprinde un amalgam de trăiri şi emoţii.
● În carte se ascunde viaţa, trebuie doar să o răscolim.
● Cartea este o luminiţă de aur în sufletele noastre, o luminiţă care străluceşte şi veghează.
● Cartea este o simplă adunătură de pagini, pe care sunt înşirate cuvinte de aur scrise de zei.
● Cartea se încadrează într-o zână mare de interes, descoperind titluri născute de noi.
● Cărţile sunt nişte perioade, singurele pe măsura capacităţii mele intelectuale şi citim sub un oarecare impuls.
● Cartea este un univers secret, creat de un om înzestrat cu geniu.
● Fără cărţi literatura e mută.
● Cartea este precum o călătorie interioară pentru fiecare cititor.
● Datorită cărţilor cunoştinţele noastre se măresc treptat.
● O carte bună, adevărată, nu o citim noi, ci ea ne citeşte.
● Cartea bună e o baie de lumină care vine să-ţi elibereze sufletul de întuneric.
● Cartea e o comunicare între două suflete.
● Cartea pe care am îngrijit-o este „o povară a bunătăţii noastre”.
Alţi muguri…
● Mugurele este una din cele mai adânci resurse ale vieţii.
● Simbolul „mugur”, potrivit sensului general al acestuia este deslipirea de teluric în… căutarea iadului.
● Mugurii şcolii sunt dulci, chiar dacă rădăcinile-i sunt amare.
● Mugurii ne spun că totul renaşte şi se face spre succes.
Alte nesincerităţi…
● Eul liric este într-o stare împuternicită.
● Există o frumuseţe care nu o cunoaşte moartea noastră.
● O altă operă ce m-a lăsat fără respiraţie este „Ciuleandra” de Ion Creangă.
● Uneori iubirea se dublează în dragostea pământului care răpeşte sensul ei bun.
● Omul îşi măreşte clar mărinimia sa sufletească.
● Omul se naşte pe faţa pământului prin efortul depus de neamuri.
● Tata, ajuns în floarea vieţii, îşi vizionează părinţii.
● Eroul liric vine şi se duce, dar retrăieşte.
Încheiere: Secvenţele selectate nu se pretind a fi antologice, ci doar denotă nivelul cam rudimentar al candidaţilor la BAC, dar ce e BAC ca BAC-ul trece… şi vine altul
TIMPUL
