Păstorel Teodoreanu (pseudonimul lui Alexandru Osvald Teodoreanu, n. 1894, Dorohoi – d. 1964) a fost un avocat și scriitor român, cunoscut epigramist, gurmand și iubitor de vinuri, membru de seamă al boemei ieșene și bucureștene. A rămas în literatura română prin epigramele sale. Păstorel Teodoreanu, figură singulară în literatura română, şi-a dedicat viaţa în aceeaşi măsură scrisului şi escapadelor bahice şi gurmande. Avertisment: următoarele extrase din opera sa pot dăuna grav persoanelor fără umor.
Lui Victor Eftimiu
Eftimiu trubadur
Sperie Parnasul!
Cum zărește câte-un cur
I se scoală… nasul!
În clasa a V-a de liceu, după ce profesorul de limba română, Fântânaru, amator de vin de Cotnari, le-a cerut să scrie despre epigramă.
Dacă apa din fântână
S-ar preface-n vin Cotnar
Aş lăsa limba română
Şi m-aş face Fântânar.
Din volumul „Strofe cu pelin de mai pentru Iorga Nicolai“.
Fie neamţ, chinez, hindus,
Omul din maimuţă vine,
Numai Iorga, ştim prea bine,
Că se trage din Larousse.
Prinţul Ştirbey, proprietarul unei fabrici de mezeluri, era cât pe ce să-şi falimenteze afacerea, însă a fost salvat de căsătoria cu o prinţesă bogată.
Iată o problemă
Ce-o ştie tot regatul,
Prinţesa e cu leu
Şi prinţul cu cârnatul!
În timp ce era internat în Dealul Filaretului, la un sanatoriu situat pe Şoseaua Viilor. Din câte se pare, aceasta este ultima epigramă.
Culmea ironiilor
Şi râsul copiilor
Să pun punct beţiilor
Pe Şoseaua Viilor.
După alegerile din 1946 se mai putea vedea pe garduri afişul electoral cu Petru Groza, având sloganul „Votaţi soarele!“.
Nu credeam s-ajung vreodată
C-am să pot să fiu în stare
Ca făcând pipi pe garduri
Să o fac direct în soare!
Castelul Pelişor a fost transformat de regimul comunist în casă de creaţie.
Voi, creatori ai artei pure,
Ce staţi acuma la pădure,
Să fiţi atenţi când vă plimbaţi
Să nu călcaţi în ce creaţi!
Despre restaurantul Uniunii Scriitorilor.
Beau băieţii, harnici,
De cu seara-n zori,
Unii sunt paharnici,
Alţii… turnători!
Despre guvernul condus Petre Groza, instaurat după 6 martie 1945.
Caligula Imperator
A făcut din cal, senator,
Comuniştii, mai siniştri,
Au făcut din boi, miniştri.
Din perioada şederii la sanatoriul din Karlovy Vary.
D-lui Oswald T(eodoreanu)
Apa asta e sărată
Şi, de-o bei pe îndelete,
E periculoasă, tată.
F
ace sete.
Maestrului Br(ătescu) V(oineşti)
Am dispărut ca printr-o trapă
Şi semn de viaţă n-am mai dat.
Nu crede nimeni că beau apă
Şi, totuşi, e adevărat.
Laringologului
Când îmi spui: „
Deschide gura!“
Şi te uiţi în ea cu farul,
Vrei să dregi cu picătura
Ce n-am dres eu cu paharul!
Consolare
Două lucruri mai alină
Al meu chin şi a mea boală:
Damigeana când e plină
Şi femeia când e goală.
Despre monumentul ostaşului sovietic eliberator, dezvelit în Piaţa Victoriei, în anul 1946.
Soldate rus, soldate rus,
Te-ai înălţat acolo sus
Că liberaşi popoarele
Sau că-ţi put picioarele?
Comuniştii îşi măresc rândurile cu o parte din legionari.
Căpitane,
Nu fi trist!
Garda merge înainte
Prin partidul comunist!
Catren pentru Iuliu Maniu.
Într-un moment de grea povară
Pentru sărmana ţară-a mea,
Eu unul stâlp de cafenea,
Închin pentru un stâlp de ţară!
Catren omagial către Caragiale:
Cu greu îmi vine să aştern,
Un adevăr ce nu-l suport,
Ca tocmai tu să fii cel mort
Şi Caţavencu cel etern…
Mihail Sadoveanu era dator cu bani la Păstorel, însă, se pare, nu i-a restituit datoria la timp.
De ţi-ai face testamentul,
Tu să nu-mi laşi mii de franci!
Naşule, să-mi laşi obrazul,
Ca să-mi fac din el bocanci!
Despre o zonă mai puţin decentă din Bucureşti, cunoscută pentru ispitele sale.
Îmi spunea un beţivan,
Rezemat contra perete:
Fetele din Popa Nan
E frumoase, dar nu-i fete!
