A absolvit gimnaziul din Bolgrad și Colegiul de iuncheri din Odesa. În 1875 era ofițer stabilit la Chișinău. În 1876, Danail Nicolaev și-a dat demisia pentru a participa ca voluntar în războiul de independență al Serbiei. A participat și în războiul ruso-turc din 1877-1878 într-un regiment de bulgari, remarcându-se prin vitejie la Șipka. După război, Nicolaev a rămas în Bulgaria ocupând funcții de conducere a diferitor unități militare. În 1885 a participat la unificarea Bulgariei cu Rumelia de Est care făcea parte din Imperiul Otoman și a făcut parte din guvernul provizoriu al statului bulgar. A fost comandat de corp de armată în timpul războiului sârbo-bulgar.
În timpul loviturii de stat organizate de forțele proruse, care l-au detronat pe contele Alexandr Battenberg, se afla la un tratament în Viena. Danail Nicolaev a fost chemat de urgență la Sofia și numit ministru de război. A dat afară din armată pe toți ofițerii pro-ruși și a înăbușit ulterior insurecția lor. A ordonat să fie desființate toate unitățile militare care au luat parte la răscoală, iar drapelele lor să fie arse. După alegerea contelui Ferdinand I în calitate de rege al Bulgariei, a devenit consilierul lui, fiind totodată și inspector de infanterie. În 1897, după o pauză de patru ani, revine la serviciul militar. În 1907-1911 a ocupat din nou funcția de ministru de război și a efectuat pregătirile pentru războaiele balcanice. Danail Nicolaev este considerat patriarhul armatei bulgare. Este primul general de infanterie al Bulgariei. În 1925, în timpul unui atac terorist pus la cale de comuniști, a murit singurul lui fiu, locotinentul Nicola Nicolaev. Tatăl său mai trăiește 17 ani și se stinge într-o suburbie a Sofiei în 1942.
Timpul.md
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
