Editorial

…Peste patria-nspumată (Eseu post-modernist)

Ea e numai un accident. Trebuie să se producă undeva un gol, pentru ca să se ivească dictatorul; și anume un gol în participarea oamenilor la conștiința publică”; golul s-a produs și acum el ne va înghiți, cântându-ne, simultan, în trei limbi – în moldovenească, în kibenimateri și în petremarinescu; dar asta nu contează, contează că peste patria-nspumată Vestitorul de furtună duhul răzvrătit cântă;

…peste patria-nspumată zboară răzvrătiți și cinici românași cu fruntea-ngustă și ne-ndeamnă-n Europa; păsăretul electoral se găinățează, din sigle, peste fruntea poporului privatizat pe bonuri social-democrate; ca să confirme genialitatea lirico-patriotică a lui Păunescu, bisericile se bat între ele, făcându-și același reproș; pe podul, învăluit de beznă, dintre cele două neamuri de același neam se ridică, falnică, umbra datoriilor externe; bătrânii venetici, cot la cot cu bătrânii autohtoni, scotocesc prin lăzile de gunoi căutând slăvita lor tinerețe comsomolistă; comuniștii pășesc încrezuți pe covorul tricolor așternut între prezentul întunecos și viitorul luminos; satele turmentate de beție răgușesc, cântând prin întuneric, folclor post-modernist (gen: țipă-ți, țară, zalele și-ți șterge zăbalele); curvele semnează tratate de moralitate publică în presa galbenă-gălbuie; într-un cuvânt, peste patria-nspumată zboară răzvrătit și falnic duhul negru-al neființei;

…peste trupul slab al țării, de vreo zece ani, s-a lăsat un stol de corbi care croncănesc tranziția spre moarte sub fâlfâirea falnică a steagului independent; clasa politică se vinde pe 5 lei, ca și zmeoaicele voluptoase înșiruite cu fustele ridicate pe malul Bâcului; popii ocupă bisericile, precum rușii Cecenia; copiii de la oraș află, prin Internet, că la țară copiii rămân analfabeți; de scârbă că a fost pașolit, Guvernul dă un banchet; la Orhei Consiliul județean fixează bibliotecarilor un salariu de 30 de lei pe lună; când în Parlament nu votează opoziția suntem europeni, când ea votează suntem patrioți regionaliști; tot Profesorul scria că „poate părăsi formula regionalistă numai cel care o depășește – nu cel care o trădează”; dar noi am trădat-o și am înșelat-o de două ori și în două feluri – o dată, într-un fel, cu Orientul și o dată, în alt fel, cu Occidentul; acum stăm prin frig și prin întuneric și ne lingem rănile și nici nu ne dăm seama că peste trupul slab al țării, de vreo zece ani de zile, s-a lăsat un stol de corbi care croncănesc tranziția spre moarte;

…peste sufletele noastre s-a lăsat un gol istoric, s-a lăsat gravidă-o țață care-n pântec poartă, mândră, țâncul negru-al dictaturii; „stat și națiune, zice Profesorul, sunt realități diferite”, atât de diferite, am adăuga, că la noi statul asasinează nația, iar nația stă ca o oaie proastă cu capul pe butuc, confirmându-și vocația metafizică ancestrală;

P.S. …peste patria-nspumată Vestitorul de furtună duhul răzvrătirii cântă; peste patria-nspumată zboară răzvrătiți și cinici românași cu fruntea-ngustă ce ne-ndeamnă-n Europa; peste trupul slab al țării, de vreo zece ani de zile, s-a lăsat un stol de corbi care croncănesc tranziția spre moarte; peste sufletele noastre s-a lăsat un gol istoric, duhul negru-al neființei, zeu al negrei involuții spre haiduci și revoluții.

Fragment din cartea „Ochiul lui Esop”, 2000

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *