…Peste patria-nspumată (Eseu post-modernist)
Ea e numai un accident. Trebuie să se producă undeva un gol, pentru ca să se ivească dictatorul; și anume un gol în participarea oamenilor la conștiința publică”; golul s-a produs și acum el ne va înghiți, cântându-ne, simultan, în trei limbi – în moldovenească, în kibenimateri și în petremarinescu; dar asta nu contează, contează că peste patria-nspumată Vestitorul de furtună duhul răzvrătit cântă;
…peste patria-nspumată zboară răzvrătiți și cinici românași cu fruntea-ngustă și ne-ndeamnă-n Europa; păsăretul electoral se găinățează, din sigle, peste fruntea poporului privatizat pe bonuri social-democrate; ca să confirme genialitatea lirico-patriotică a lui Păunescu, bisericile se bat între ele, făcându-și același reproș; pe podul, învăluit de beznă, dintre cele două neamuri de același neam se ridică, falnică, umbra datoriilor externe; bătrânii venetici, cot la cot cu bătrânii autohtoni, scotocesc prin lăzile de gunoi căutând slăvita lor tinerețe comsomolistă; comuniștii pășesc încrezuți pe covorul tricolor așternut între prezentul întunecos și viitorul luminos; satele turmentate de beție răgușesc, cântând prin întuneric, folclor post-modernist (gen: țipă-ți, țară, zalele și-ți șterge zăbalele); curvele semnează tratate de moralitate publică în presa galbenă-gălbuie; într-un cuvânt, peste patria-nspumată zboară răzvrătit și falnic duhul negru-al neființei;
…peste trupul slab al țării, de vreo zece ani, s-a lăsat un stol de corbi care croncănesc tranziția spre moarte sub fâlfâirea falnică a steagului independent; clasa politică se vinde pe 5 lei, ca și zmeoaicele voluptoase înșiruite cu fustele ridicate pe malul Bâcului; popii ocupă bisericile, precum rușii Cecenia; copiii de la oraș află, prin Internet, că la țară copiii rămân analfabeți; de scârbă că a fost pașolit, Guvernul dă un banchet; la Orhei Consiliul județean fixează bibliotecarilor un salariu de 30 de lei pe lună; când în Parlament nu votează opoziția suntem europeni, când ea votează suntem patrioți regionaliști; tot Profesorul scria că „poate părăsi formula regionalistă numai cel care o depășește – nu cel care o trădează”; dar noi am trădat-o și am înșelat-o de două ori și în două feluri – o dată, într-un fel, cu Orientul și o dată, în alt fel, cu Occidentul; acum stăm prin frig și prin întuneric și ne lingem rănile și nici nu ne dăm seama că peste trupul slab al țării, de vreo zece ani de zile, s-a lăsat un stol de corbi care croncănesc tranziția spre moarte;
…peste sufletele noastre s-a lăsat un gol istoric, s-a lăsat gravidă-o țață care-n pântec poartă, mândră, țâncul negru-al dictaturii; „stat și națiune, zice Profesorul, sunt realități diferite”, atât de diferite, am adăuga, că la noi statul asasinează nația, iar nația stă ca o oaie proastă cu capul pe butuc, confirmându-și vocația metafizică ancestrală;
P.S. …peste patria-nspumată Vestitorul de furtună duhul răzvrătirii cântă; peste patria-nspumată zboară răzvrătiți și cinici românași cu fruntea-ngustă ce ne-ndeamnă-n Europa; peste trupul slab al țării, de vreo zece ani de zile, s-a lăsat un stol de corbi care croncănesc tranziția spre moarte; peste sufletele noastre s-a lăsat un gol istoric, duhul negru-al neființei, zeu al negrei involuții spre haiduci și revoluții.
Fragment din cartea „Ochiul lui Esop”, 2000