Nu stiu ce ar trebui sa ne doara mai tare: pierderea Basarabiei, rapirea unei jumatati de Bucovina, ruperea de Basarabia a Bugeacului si inglobarea acestuia intr-o regiune cu care nu are nimic in comun? Sau faptul ca am uitat cu desavarsire de unii dintre cei mai frumosi si mai autentici romani, volohii din Carpatii Padurosi, care nici macar nu stiu ca apartin unui popor a carui limba o vorbesc cu atata dragoste. Stiti, oameni buni, unde se gasesc familiiile romanesti cu cei mai multi copii? In Poroscovo, un sat de volohi, mai aproape de Polonia si de Slovacia decat de Romania. Deopotriva ortodocsi si neoprotestanti, ei au cate 14 copii in casa. Si traiesc incredibil de greu.
Oricine a ajuns acolo si-a putut da seama de faptul ca statul ucrainean a facut tot ce a putut pentru a izola si ucide economic aceasta comunitate: acolo drumurile sunt de pamant, scolile sunt insuficiente, iar saracia este aproape "cultivata" de puterea de la Kiev. Oamenii aceia traiesc cu mandrie in dulceata de nepovestit a unei limbi romane incremenita in urma cu secole, desi locuiesc printre rutenii care ii categorisesc cu dispret "tiganii albi". Ei isi numesc satul "tabara" si te saluta cu naturalul "Sanatosi". Nu au si nu au avut scoala in limba lor materna, dar stiu ca " tuturinde ii tot zona de rumani". Da, la peste 1000 de km de Bucuresti poti fi intampinat cu "Binele ati venit!"…. Acesti sarmani frati ai nostri nici macar nu au dreptul sa isi redobandeasca cetatenia romana, pentru ca legea nedreapta ofera acest dar numai celor proveniti din cetateni ai Romaniei Mari, indiferent daca sunt rusi sau gagauzi. In schimb, romanii maramureseni din Ucraina nu pot fi cetateni romani, pentru ca acolo nu a fost niciodata Romania.
In Maramuresul istoric, in dreapta Tisei, Romania a durat putin, ceva mai mult de un an, pana ce guvernul Averescu si-a retras trupele pe Tisa, cedand cehilor toate aceste sate mari romanesti. Nici in zilele noastre acesti oameni nu au gasit la Bucuresti intelegerea necesara pentru a-si redobandi cetatenia romana. Peste 30.000 de romani, care vorbesc o limba incredibil de curata, uitati de guvernele de la Bucuresti, populeaza satele Apsa de Jos, Slatina, Stramtura, Topcino, Boutu Mare, Boutu Mic, Podisor, Carbunesti din raionul Teaciv (pe romaneste Teceu) si satele Apsa de Mijloc, Biserica Alba, Plaiut, Dobric din raionul Rahiv (pe romaneste Rahau). Noi am crescut cu imaginea natiunii romane intinse "de la Nistru pan-la Tisa", dar sa nu uitam ca, atunci cand, la 1 Decembrie 1918, Stefan Cicio Pop a strigat acest lucru la Alba Iulia, cei din drepta Tisei au protestat, pentru ca si ei isi depusesera mandatele (credentionalele) la respectiva adunare. "De la Nistru si dincolo de Tisa", s-a corectat Cicio Pop…
Nu mi-am propus, insa, sa va vorbesc despre istoria comitatului Maramures, sau despre istoria Bucovinei sau despre istoria Bugeacului, ci despre un lucru infinit mai presant si mai trist. Saracia si sub-dezvoltarea regiunilor populate de romani in Ucraina este chiar mai sumbra decat agresiunea continua a statului ucrainean impotriva limbii romane.
Pentru a intelege radacina tuturor relelor, trebuie sa ne uitam la punctul unde se aflau atat Bucovina, cat si Bugeacul inainte de 1918.
Cititi continuarea pe http://www.ziare.com/
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
