Cunoscută sub numele de „Poarta lui Pluto”, peştera este situată în apropiere de străvechiul oraş Hierapolis (azi Pamukkale, în Turcia). Autorii antici o descriau ca pe o grotă plină de aburi urât mirositori şi ucigători. „Orice animal care intră în ea moare pe loc”, scria geograful antic grec Strabo.
Peştera a fost descoperită de o echipă de arheologi condusă de Francesco D’Andria, profesor de arheologie clasică la Universitatea din Salento, Italia. Situl arheologic de la Hierapolis este înscris pe Lista UNESCO a Patrimoniului Mondial. Aşezarea a fost întemeiată în jurul anului 190 î.e.n. de către Eumenes al II-lea, regele din Pergam, şi a ajuns în stăpânirea Romei în 133 î.e.n. În urma acestei schimbări, oraşul elenistic s-a transformat într-un înfloritor oraş roman, cu temple, un teatru şi locuri sacre precum izvoarele termale, despre care se credea că aveau însuşiri tămăduitoare.
„Am descoperit Plutonium reconstruind traseul unui izvor termal. Izvoarele de la Pamukkale, care au dat naştere celebrelor terase de travertin, îşi au originea în această peşteră”, a explicat prof. D’Andria.
În situl arheologic se găsesc resturile a numeroase construcţii abandonate şi ruinate, posibil ca urmare a unor cutremure, iar şi mai multe ruine au ieşit la iveală datorită săpăturilor. Arheologii au găsit semicoloane ionice şi, deasupra lor, o inscripţie ce făcea referire la divinităţile subpământene Pluto şi Kore. Au mai fost găsite, de asemenea, rămăşiţele unui templu, ale unui bazin şi ale unor şiruri de trepte situate deasupra peşterii – toate corespunzând descrierii locului în documente antice.
În timpul săpăturilor, arheologii au putut constata ei înşişi efectele letale ale peşterii. Mai multe păsări au murit încercând să se apropie de gura caldă a peşterii, ucise instantaneu de emanaţiile de dioxid de carbon.
Încă înfloritor în secolul al IV-lea e.n. şi vizitat ocazional şi în cursul celor două secole următoare, locul era un important centru de pelerinaj pentru intelectualii „păgâni” ai Antichităţii Târzii. În cursul secolului al VI-lea e.n., gura peşterii a fost astupată de către creştini, iar la distrugerea locului au contribuit, probabil, şi cutremurele.
FOXNews
