Politicienii s-au dovedit şi de data aceasta mai şmecheri decât presa, decât opinia publică în general, creând iluzia unei transparenţe totale, fără precedent – unii „analişti” chiar s-au grăbit să elogieze etapa negocierilor ca fiind cea mai transparentă din istoria omenirii, de la Adam încoace. Politicienii au ştiut să mimeze transparenţa, „deschiderea” faţă de presă, iar presa a reuşit să mai demonstreze o dată că încă are dinţi de lapte şi de la ceea ce este ea acum până la statutul de putere a patra e o cale atât de lungă. Vă amintiţi ce fel de „informaţii” furnizau presei politicienii antrenaţi în negocieri? Ambiguităţi ambalate în fraze generale! Mărgeluşe de sticlă multicolore pe care noi le luam drept diamante informaţionale! Şi cu aceste mărgeluşe umpleam pagini de ziare şi ore de emisie la televiziuni. O lună întreagă presa a înghiţit şi a comentat fleacuri – cine şi cu ce fel de maşină a venit la negocieri, cine şi de câte ori a mers la WC în timpul negocierilor. După prima etapă nu am aflat ce fel de „valori şi principii” s-au negociat, iar după a doua – cine va veni în fruntea Procuraturii, Internelor, Vămii ş.a.m.d.
Suspect de zgârciţi la vorbă au fost liderii Alianţei şi în legătură cu misterioasa vizită a lui Narîşkin la Chişinău. Latini emotivi cum suntem, am aruncat în sus căciulile de bucurie că „avem Alianţă proeuropeană”, dar de fapt nu cunoaştem nimic despre ce fel de „valori şi principii”… europene s-au pus la temelia ei. Constatăm astfel că, după o lună de „transparenţă fără precedent”, nu ştim cum se va poziţiona noua Alianţă în următoarea perioadă de timp pe axa Est-Vest, care sunt partenerii strategici ai R. Moldova, cum vor evolua relaţiile R. Moldova cu România, Rusia şi Ucraina, ce fel de politică va promova R. Moldova faţă de regimul criminal de la Tiraspol şi faţă de prezenţa trupelor ruseşti din estul republicii ş.a.m.d.? Acelaşi lucru se poate spune şi despre politica internă, ca să ne limităm doar la o singură problemă: cum stopăm corupţia care, în unele domenii, a atins cote pe care nu le-a atins nici în timpul comuniştilor? Tot aici intră şi problemele „sensibile” cum ar fi cele legate de politica naţională în domeniul minorităţilor, decomunizarea şi desovietizarea societăţii ş.a. Sau poate acestea nu fac parte din setul de „valori şi principii” şi le declarăm „aberaţii” de ale lui M. Ghimpu? Dar dacă aceste „aberaţii” nu sunt aberaţii şi nu sunt numai ale lui Ghimpu, dar şi ale unei bune părţi a electoratului care a votat pentru PLDM şi PD?
Ca cetăţean, doresc să se facă lumină în aceste probleme. Moldova vuieşte de zvonuri, se vorbeşte că din nou în posturile-cheie vor ajunge oameni… curat murdari, că principiul competenţei administrative va fi sacrificat „pe altarul” altor „principii şi valori”. Cine(va) trebuie să pună piciorul în prag şi să spună: Gata, până aici, domnilor guvernanţi!? Cine anume? Ursul păcălit de vulpe?
