Doar astfel se pot interpreta datele celui mai recent sondaj de opinie, în care 54,7% din respondenți spun că ar vrea să devină europeni, iar la întrebarea următoare 55,8% spun că vor cu fostele „surori” sovietice. Și cum aproape 60% din respondenți devin brusc indeciși când li se cere să aleagă doar una dintre cele două opțiuni (era cât pe ce să scriu „țâțe”). Sau cum se agață de statutul de neutralitate militară, deși sunt conștienți că șubreda construcție statală din care fac parte este vulnerabilă la cea mai mică tropăitură de bocanc.
Această atitudine are multe indicii de șmecherie specifică spațiului național românesc. În cheie de interpretare occidental-europeană, apelând la eufemisme diplomatice, asta se numește „impredictibilitate” și este un lux pe care nu ți-l poți permite prea mult. Vesticii, care nu pricep tâlcul proverbelor naționale, născute din istoria prinsă în menghina marilor imperii vecine, gen „Capul plecat sabia nu-l taie” sau „Fă-te frate cu dracul până treci puntea” etc., nu gustă la nesfârșit mostra de umor mioritic a acestei atitudini. Deocamdată, ne jucăm de-a șoricelul musculos care nu se teme de pisică. Numai să nu ne trezim în laba ursului…
