Deși a fost votat de doar două săptămâni, puține domenii au fost evitate de mâna salvatoare a noului guvern. Măririle de taxe, moratoriile fiscale sau, „revoluțiile” de integritate sunt doar primele efecte ale unei puteri, care arată că nu intenționează să plece și că are un plan bine stabilit să demonstreze tuturor cât este ea de bună, utilă și de ce nu, chiar, proeuropeană.

Amânarea

O bună parte din deciziile nepopulare, venite din zona bugetar-fiscală, trebuiau adoptate încă în 2013, când putea fi semnat și un acord cu FMI-ul. Pentru a putea trece de alegerile din 2014, fără o presiune din exterior, puterea a amânat acele decizii atunci și multe măriri de taxe vin pe fondul unei scăderi critice a puterii de cumpărare. Puterea iresponsabilă demonstrează că logica de partid învinge orice obiectiv politic ce vizează bunăstarea cetățenilor. Această practică este atât de răspândită, încât, dacă vreodată se va schimba ceva, va fi o mare noutate. Trăim într-un stat, în care, mai întâi, trebuie să moară niște oameni pentru a determina oficialii să schimbe niște legi. Se creează senzația că orice altă formă de presiune asupra puterii, decât moartea, nu o mai sensibilizează. Dacă zeci de decizii, relativ simple, ușor de adoptat, n-ar fi fost amânate iresponsabil de la un ciclu electoral la altul, nu s-ar fi ajuns azi la o asemenea nemulțumire în societate.

Partide totalitare – stat european

Partidele sunt într-o formă redusă o reproducere a întregului stat. Așa cum statul amână la infinit unele decizii, pe care știe că trebuie să le ia pentru a evolua, partidele noastre procedează la fel. Deși clamează cu ochi înlăcrimați valori precum democrația, libertatea și drepturile cetățenești, nici un partid, din cele de la guvernare și din cele care răsar din opoziție, nu este capabil să-și aleagă democratic conducerea. Dacă ar accepta această „blasfemie”, iar liderii de partid ar fi aleși într-un mod transparent și democratic, cu certitudine cetățenii ar avea o mai mare încredere în ei. Opoziția este la fel de antidemocratică ca și puterea, iar dictatura „șăfului” de partid arată, dincolo de orice dubiu, că mentalitatea sovietică este încă vie. Partidele care sunt conduse nedemocratic nu vor putea genera niciodată democrație după ce ajung la putere. Președinții de partid care conduc de parcă ar fi „șăfi” de SRL-uri vor proceda la fel cu statul, după ce ajung la putere. Din păcate, spre deosebire de România, nu vedem în RM niciun partid, unde puterea să se schimbe pe interior fără ca șeful să fie terminat electoral sau să vândă ștampila. Uneori, nici anihilarea electorală a unui șef de partid nu este suficientă pentru a-l determina să facă 2-3 pași în spate, pentru a permite unor fețe noi să miște lucrurile înainte.

Opoziție disperată

Disperarea opoziției este una evidentă, după ce, încă din anul trecut au început protestele „totale” împotriva guvernării. Atât opoziția proeuropeană, cât și cea promoscovită s-a împotmolit în propriile idei. „Terciul” ideologic și lipsa unei logici clare nu sunt singurele probleme ale opoziției. Ea pare că nu înțelege cum funcționează schimbarea puterii. Toate guvernele din lume fac greșeli și, la un moment dat, devin nepopulare, dar asta nu implică automat schimbarea lor cu opoziția. Puterea se pierde doar dacă opoziția este suficient de capabilă să i-o ia. A fost nevoie de ani de zile pentru ca partidele, în frunte cu Filat, Ghimpu și Urechean să ajungă la putere, perioadă în care, ca opoziție, ele au acționat fără greșeală, înțelegând în detaliu cum funcționează electoratul și care sunt subiectele la care el reacționează. Alianța DA – Dodon & Usatîi a demonstrat că opoziția este de un infantilism greu de imaginat. Este neclar ce i-a împins pe ei să creadă că cetățenii vor susține orbește aberațiile privind calmarea „țambalului” geopolitic. Acest truc ieftin nu a ținut prea mult, pentru că Dodon a mers la Comrat și, flancat de ambasadorul rus și deputați ruși, a pretins din nou că țara este „românizată”, în timp ce tăcea mâlc despre ocupația militară a F. Ruse, care păstrează tancuri pe pământul R. Moldova. Platforma DA, probabil, n-a înțeles nici ea, până la capăt, cine sunt cei care au ieșit în piață la îndemnul lor. Deși societatea este îngrozită de „performanțele” liderilor politici de la putere, cel puțin, la fel de groaznic arată și opoziția unită, clamând, cu accent rusesc, nașterea națiunii civice moldovenești.

Opoziția și geopolitica

Pretinșii lideri ai opoziției trebuie să înțeleagă că mizele schimbării puterii într-un stat, aflat între două regimuri socio-politice, nu sunt doar interne. Spre ghinionul lor, puterea a înțeles prea bine acest lucru și încearcă să evite erorile făcute de Voronin, care, ca și opoziția unită de azi, a mizat pe „moldovenismul civic”, pe românofobia camuflată în șmecherie ideologică (nici cu UE, nici cu Moscova). Pentru a primi susținere din partea Occidentului este suficient să le arăți că partidele prorusești te atacă și că Moscova vrea să schimbe regimul în unul antieuropean. Această „unificare” civică a fost o eroare strategică, care nu va mai putea fi reparată. Oricât de coruptă, criminală și mincinoasă ar fi guvernarea, aceste probleme sunt de ordin intern, în timp ce o putere antieuropeană ar genera probleme externe. Nimănui, nici în Occident și nici în Est, nu-i pasă cum trăiesc cetățenii din RM, ei caută să obțină avantaje pentru lumea din care ei fac parte. Puterea a înțeles perfect asta și „unificarea” opoziției din PMAN cu cea promoscovită a fost un cadou de zile mari oferit puterii. Oricât de antipatic ar fi regimul de la guvernare, nimeni din SUA sau UE înzestrat cu minimă inteligență n-o să discute cu lacheii lui Putin, care merg săptămânal la Moscova după indicații.

Anorexie „intelectuală”

Statul risipește bani publici, de mulți ani, pe instituții inutile și, este evident că nu oferă plătitorilor de taxe nimic înapoi (drumuri, școli, universități, biblioteci, spitale etc.), dar menține cele mai mari impozite din regiune. Autoritățile se comportă ca un căpcăun nesătul, care nu se mai satură de consumat banii publici. În loc să caute căi de relaxare fiscală pentru a reporni motoarele economiei, puterea vrea să stoarcă și ultimii bănuți, în timp ce tot centrul Chișinăului este plin de activități, care nu plătesc taxe. Opoziția înfometată de atâția ani, de când a fost eliminată de la „treuca” puterii, denotă o activitate cerebrală redusă și creează senzația că nu înțelege pe ce lume trăiește. Cetățenii cu viziuni sănătoase sunt cei mai derutați, înțelegând prea bine cine-s „opoziționerii” de carton. Ei se pregătesc fie să plece din țară, fie să reziste, prin ignorarea circului politic.

Încotro?

Acum, mai mult ca oricând este nevoie de o forță politică de opoziție ce ar promova deschis și inteligent avantajele reunirii. Doar reunificarea pașnică va scoate RM din acest cerc vicios, unde opoziția, care ajunge la putere, este întotdeauna mai ticăloasă decât guvernarea anterioară.