Ambasada R. Moldova în România, în parteneriat cu Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” și Fundația Europeană Titulescu, a organizat miercuri, 14 martie, vernisajul expoziției „Hărțile Basarabiei”. Organizatorii evenimentului au adus un omagiu Centenarului Marii Uniri și, în același timp, și-au propus să arate cum a evoluat, în reprezentările cartografice, teritoriul a ceea ce înțelegem prin numele „Basarabia”. Excelența Sa, Mihai Gribincea, ambasadorul R. Moldova în România, a acceptat să vorbească pentru TIMPUL despre curentul unionist din Basarabia, dar și despre invitația pe care el o lansează tuturor cetățenilor români în ceea ce privește R. Moldova.

– Dle ambasador, ce reprezintă expoziția „Hărțile Basarabiei” și ce mesaj transmite?
– Este un eveniment unic. Practic este o premieră, întrucât nu a existat în istoria Republicii Moldova sau a României o expoziție similară, care să adune atâtea hărți despre Basarabia într-un singur loc. Am prezentat aici peste 40 de hărți din diferite perioade, începând cu prima hartă de la 1545, unde găsim pentru prima întâia oară termenul Basarabia, și până la 1950, când Basarabia, numită la acea vreme RSSM, făcea parte din componența Uniunii Sovietice. Aș evidenţia o hartă semnificativă, cea a operațiunii „IUG”-„SUD”, alcătuită de KGB, prin care 11281 de familii au fost deportate în Siberia și în Extremul Orient. Aceste hărți elucidează foarte clar evoluția frontierelor. Percepția generală, când vorbim despre Basarabia, este că ar fi vorba de teritoriul dintre Prut și Nistru, deși inițial termenul se referea doar la partea de sud. Un lucru mai puțin cunoscut, inclusiv pentru istorici, este că mai mult de 200 de ani, pe hărți, frontierele Basarabiei ating Bugul, alteori – râul Ingulețul Mic.

„În ambele state, cunoașterea istoriei lasă de dorit”

– Ce amintiri vă leagă de profesorul Dinu C. Giurescu, conducătorul științific pe care l-ați avut la teza de doctorat?
– Se pare că am fost primul basarabean care și-a susținut teza de doctorat la Universitatea din București după cel de-al Doilea Război Mondial și am avut onoarea ca profesorul Dinu C. Giurescu să-mi fie conducător științific. După publicarea tezei la București, aceasta a fost tradusă în engleză și publicată la New York. Abordasem subiectul „Satul românesc din stânga Prutului în primii ani de ocupație sovietică”. Iar la Cluj, lucrarea a apărut cu titlul „Basarabia în primii ani de ocupație sovietică”.

– Ce rol are cunoașterea istoriei și invocarea celor mai importante evenimente istorice în anul Centenarului Marii Uniri?
– Centenarul este un an foarte important, atât pentru Republica Moldova, cât și pentru România, fiindcă e perioada care ne permite să facem unele concluzii, dar e și un prilej de a îndemna, inclusiv tinerii, să se aplece mai mult asupra istoriei. Din păcate, în ambele state, cunoașterea istoriei lasă de dorit. Dacă vorbim despre cunoașterea istoriei Basarabiei în România, cred că există lacune serioase. Vă dau un exemplu. Câteva săptămâni în urmă, a fost lansată, la Universitatea din București, cartea lui Anatol Țăranu, „Foametea în Moldova sovietică (1946-1947). Culegere de documente”, apărută la Chişinău, anul trecut. Am constatat că, din cei prezenți, indiferent de vârstă, mulți nu cunoșteau aproape nimic despre foametea din Basarabia. Aceasta se întâmplă în condițiile în care, în 1946-1947, circa 10% din populația RSSM au murit din cauza foametei și consecinţelor ei. Respectiv, Centenarul este un prilej să facem totalurile și să înțelegem mai bine istoria. Nu putem vorbi doar despre Centenar, fără a menționa că acesta a pus capătul unui război, care pentru basarabeni a fost unul de mai lungă durată decât pentru restul românilor. Fiind sub ocupație rusă, Basarabia a intrat în război cu doi ani mai devreme, în 1914. De asemenea, puțini cunosc, de exemplu, că Alexie Mateevici a fost preot pe front, la Mărășești, iar poezia „Limba Noastră”, actualul imn al Republicii Moldova, a fost scrisă acolo, nu la Chișinău. Anul trecut, în comuna Movileni din județul Galați, unde Mateevici a predicat în anii războiului, locuitorii i-au ridicat poetului un monument, iar școala din localitate îi poartă numele.

Ca să înțelegem evenimentele care se derulează astăzi în Republica Moldova, este important să ne cunoaștem istoria. În același timp, foarte mulți cetățeni ai României vorbesc în postură de experți despre Basarabia, dar nu au trecut niciodată Prutul. Deseori, aceștia rămân sub impresia mass-media, care uneori prezintă evenimentele din Republica Moldova cu o conotație mai puțin pozitivă. De aceea, eu îi invit mereu pe românii din Țară să viziteze Republica Moldova.

„Părinții mei s-au trezit peste noapte cetățeni sovietici”

– Ce părere aveți despre moldovenii care dețin cetățenia României, dar ascund acest lucru?
– Nu este un secret că eu dețin și cetățenia României, și cea a Republicii Moldova. Cred că nu este o contradicție identitară. Inclusiv străinii, care cunosc foarte bine relațiile Republicii Moldova cu România, înțeleg că între aceste două state există niște legături specifice, pe care uneori nu poți aplica niște scheme, fie ele chiar și europene sau de altă natură. Să nu uităm că puterea sovietică, ocupând Basarabia, nu a întrebat pe nimeni dacă într-adevăr vrea să renunțe la cetățenia României. Părinții mei s-au născut cetățeni români, iar peste noapte s-au trezit cetățeni sovietici! Ei au refuzat să depună dosarul pentru redobândirea cetățeniei române din principiu, întrucât nu au renunțat niciodată să fie români. Deși aveau probleme în a-și vizita nepoții la Cluj, nu au vrut să parcurgă acest proces de redobândire.

– Ar fi nevoie, în opinia dvs., de o condiționare mai strictă a ajutoarelor acordate de România pentru R. Moldova, ținând cont de discuțiile care apar în legătură cu modul și regiunile în care acestea sunt gestionate?
– Toate ajutoarele pe care le acordă statul român sunt dedicate exclusiv populației Republicii Moldova, dar nu guvernului X sau Y. Este firesc să nu existe nicio discriminare în ceea ce privește fondurile alocate anumitor localități. De aceea, multe ajutoare ajung și în Găgăuzia, și în satele populate de bulgari, ucraineni și alte minorități. Eu mi-aș dori să fie acordate mai multe ajutoare și în regiunea transnistreană, care e parte componentă a Republicii Moldova. Din anumite cauze însă acolo ajung mai greu, deși se fac eforturi pentru a susține școlile cu predare în limba română din acea regiune. Aceasta este abordarea corectă și nu văd de ce ar fi abandonată sau schimbată.

„Ideea unionistă prinde teren”

– Cum se vede la București valul de Declarații de Unire cu România, semnate de tot mai multe localități și instituții din R. Moldova?
– Acest val vorbește despre un nou curent în societatea moldovenească, care demonstrează că ideea unionistă prinde teren. Dar nu cred că pentru autorități ar trebui să fie o preocupare, pentru că, așa cum bine s-a subliniat, declarațiile de unire au un caracter simbolic. Pot fi diferite interpretări, dar cea mai plauzibilă ar fi că cetățenii Republicii Moldova au obosit de situația de incertitudine în care se află. Ei vor un trai decent și condiții mai bune în sănătate, educație și alte domenii.

– Credeți că unioniștii vor accede în Parlamentul de la Chișinău după alegerile din acest an?
– Nu ține de statutul unui ambasador să facă pronosticuri politice și este prea devreme să vorbim despre rezultatele unor alegeri. Ceea ce este foarte important e ca alegerile să fie corecte și credibile, să se desfășoare într-o atmosferă sănătoasă, nu de învrăjbire și antagonisme. Rămâne de văzut cât de mult vor reuși unioniștii să convingă că este dreaptă cauza lor. Cert este că, inclusiv conform ultimelor sondaje, unionismul este în creștere în Republica Moldova.

– Când va avea loc vizita președintelui R. Moldova, Igor Dodon, la București?
– O comunicare la nivel de președinți între cele două state este absolut normală, mai ales că sunt atât de multe lucruri care ne leagă. Sper că într-un viitor cât mai apropiat vor fi întrunite condițiile prielnice pentru o asemenea vizită.