Există în cadrul Bisericii Ortodoxe Române slujitori ai Domnului şi instituţii ale căror atitudini sunt mult – dar mult – mai de speriat decât costumaţiile macabre în care oamenii se dau în stambă de Halloween.
Organizaţi după toate regulile unei reţele, au la dispoziţie canale directe de comunicare cu oamenii (biserici, propria presă scrisă, platformele lor în mediul online), dispun de logistică şi ştiu cum să profite de două vulnerabilităţi majore ale României: un sistem naţional de învăţământ la pământ, respectiv o evoluţie caricaturală a satului, în condiţiile în care rurarul deţine în continuare o pondere semnificativă.
În partea de nord-est, aceste denivelări ale societăţii româneşti sunt chiar mai pronunţate decât în restul ţării. Ar putea fi una dintre explicaţiile pentru care Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, de pildă, este astăzi instituţia care contestă cel mai vehement şi, important de reţinut, la vedere, “occidentalizarea” României.
Satana care a înghiţit Vestul ne pângăreşte acum şi pământul strămoşesc apărat de Ştefan cel Mare şi Sfânt cu sânge de martir, spun, în esenţă, ideologii cuibăriţi în Mitropolia Moldovei.
Prin urmare, enoriaşilor le revine datoria frăţească să scape ţara de draci. Goarna cu care satele Moldovei sunt mânate în luptă a răsunat săptămânile trecute la Pungeşti, unde preoţii din Mitropolia condusă de ÎPS Teofan au detonat eficient câteva bombe sociale de pe cuprinsul judeţului Vaslui.
Instalarea, acum aproape o săptămână, a troiţei anti-Chevron, în zona în care compania americană a primit verde pentru a căuta gaze de şist, trădează cât preţ mai pun şefii Mitropoliei Moldovei pe capacitatea enorişailor de a discerne între absurd şi firesc, între mit şi realitate.
“Pe timp de pace, inamicii, rău-voitorii vor să sugă sângele nostru, viaţa noastră, să ingurgiteze hrana noastră. Sug trupul ţării, vor să sugă trupul ţării, să sugă sângele nostru sfânt. Oare nu mai au ce mânca pe acolo?”, le spunea preotul de serviciu sătenilor strânşi la troiţa cu pricina, adusă de la mănăstirea Petru Vodă.
Greşit! Crucificarea valorilor occidentale nu se limitează la povestea gazelor de şist.
În week-end-ul care s-a scurs, site-ul www.doxologia.ro a găzduit o serie de puncte de vedere care otrăvesc fântânile Europei apusene şi incendiază miriştile Americii mercantile. Atenţie, nu pe gazele de şist!
Potrivit propriei descrieri, doxologia.ro este “un proiect al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei – Arhiepiscopia Iaşilor, dezvoltat şi administrat de Doxologia Media, cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei”.
Aşa, ca de Halloween, sub înaltul patronaj al Mitropoliei câţiva oameni ai Bisericii lansează o serie de atacuri care păstrează următoarea cadenţă: încep prin a glorifica, în mod grotesc, istoria naţională, continuă prin a acuza Occidentul de tot răul din lume şi, practic, sfârşesc prin a visa la ieşirea României de pe traiectoria euro-atlantică.
De exemplu, preotul Eugen Tănăsescu ridică piatra împotriva UNICEF pentru că reprezentanţii acestei organizaţii şi-au făcut un obicei din a colecta fonduri nu doar în sărbătorile legale, ci şi de Halloween.
Şi nu e doar atât, dar mai întâi citatul: “Deh, cică nu dă bine să te opui schimburilor interculturale, în vremurile astea de integrare euro-atlantică. Se supără <<Înalta Poartă>> şi pari anacronic. Dar oare de ce n-ar folosi UNICEF Paştele sau Crăciunul pentru astfel de acţiuni?! Dacă Europei nu prea îi mai place de creştinism, la fel trebuie să se întâmple cu ONU şi UNICEF?”
După cum bine vedeţi, distinsul purtător de sutană ar feri românaşul pur, cuibărit de mii de ani în fiecare dintre noi, de “schimburile interculturale” care ne murdăresc necontenit fiinţa virginală.
Pentru că are în vedere rezultate pe termen lung, domnul cu pricina ar scoate România şi de sub tutela “Înaltei Porţi”, trimiţând astfel ghiuleaua în zidurile Bruxelles-ulului şi plasând maşini-capcană pe bulevardele Washington-ului.
Dar să citez mai departe, din acelaşi autor: “(…) Occidentul a transformat un important eveniment creştin, prin plăcerile şi interesele mercantile ale contemporaneităţii, într-un carnaval grotesc al distracţiei şi al transformării sfinţilor şi creştinilor adormiţi în vârcolaci, vampiri şi alte arătări de groază. Sigur, e dreptul lui să o facă. Dar să nu ne mire atunci orbecăirea spirituală după Lumina cea cerească sau învârtirea în cerc în căutarea soluţiilor la problemele lumii contemporane. Căci, vorba aceea: cine seamănă vânt, culege furtună”.
Continuă, în aceeaşi notă, şi Vlad Botez, care în afară de doxologia.ro mai are preocupări jurnalistice şi de comentator pe Ziarul Lumina: “(…) În general, occidentalii, au făcut tot ce le-a stat în putinţă să se asigure că n-au nevoie de Dumnezeu în viaţa lor. Un singur lucru însă le scapă. Sunt neputincioşi în faţa bolii şi în faţa morţii. Pe acestea nu le pot stăpâni, nu le pot domina (…)”.
În plus faţă de ghilimelele pe care le-am ales eu, autorul continuă să-i certe pe occidentali întrucât au introdus discreţia în ritualul de înmormântare şi au exilat azilul de bătrâni, trimiţându-l din centrul oraşului la periferie.
Probabil că autorului îi place cum se îmbină slovele pe care le-a scris, dar este de remarcat că o argumentaţie cu atâtea omisiuni s-a mai rostit numai la troiţa anti-Chevron din judeţul Vaslui.
În fine, voi da cuvântul unei tinere indignate care intră în bocănceii unui copil din zilele noastre pentru a călca cu ei “puterile străine”.
Iată un scurt, dar elocvant, pasaj semnat de Irina Nastasiu, pe doxologia.ro: “(…) Menirea dumneavoastră (a inspectorilor şcolari – n.r.) este aceea de a forma caractere, nu de a le deforma, schilodind sufletele copiilor după măsura unui pat al lui Procust, impus de puteri străine (…)”.
Texte precum cele de mai sus abundăşi se înmulţesc pe zi ce trece. Ideile au trecut demult graniţa polemicilor şi dezbaterilor pe dogmă sau alte lucruri sfinte, fapt pentru care Biserica Ortodoxă Română, oricât de fecioară s-ar da prin târg, e obligată să vină cu precizări. Să se delimiteze sau să descurajeze şi să o facă pe faţă, la vedere, pentru ca toată lumea săştie în ce barcă vâsleşte această instituţie.
Recent, BOR a comunicat că nu are un punct de vedere definitiv pe tema exploatării gazelor de şist şi că se delimitează de preoţii care au făcut scandal la Pungeşti. A făcut-o însă, abia după ce BOR a fost acuzată într-un articol de presă că ar fi avut unele interese financiare în povestea de la Vaslui. Era, deci, un drept la replică.
Chiar şi aşa, unii preoţi din Moldova, cu girul Mitropoliei, îşi continuă procesiunile de Ev Mediu şi, crezându-se Ştefan cel Mare, se pun în fruntea sătenilor. Imaginile care rezultă arată cât de mult a eşuat învăţământul românesc şi cât de uşor este, chiar şi în 2013, să manipulezi sute şi mii de oameni cu fraze de la 1500.
În al doilea rând, evenimente precum cele de la Pungeşti şi aberaţii precum cele găzduite pe doxologia.ro, având ca pretext Halloween, ilustrează disensiunile majore din interiorul BOR, atitudinea Partiarhiei, pe de o parte, şi a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, pe de alta lăsând impresia că fanaticii pot câştiga teren.
Dacă aş face aici pe Toma necredinciosul şi mai ales văzând tenta geopolitică pe care o au ieşirile publice ale unor feţe bisericeşti, mi-aş putea imagina uşor următoarea scenă: PF Daniel şi ÎPS Teofan sunt chemaţi la ordin, cu o cursă Aeroflot; la desdtinaţie, Patriarhul Kiril îi cere primului să tacă, iar celuilalt să facă.
Închei cu o frază memorabilă, rostită de preotul care a sfinţit troiţa anti-Chevron în judeţul Vaslui: “Noi, din moşi-strămoşi, am învăţat să fim oameni simpli, să trăim în simplitatea noastră”.
Decât aşa să ne ajute Dumnezeu, mai bine fără.
P.S.: Nu sunt un fan al sărbătorilor de genul Halloween, Sf. Valentin sau altele, părându-mi banale, perfect inutile, ş.a.m.d. Dar să defilezi cu toţi voievozii pentru a te apăra de sărbătorile “de import” înseamnă să îţi asiguri singur un loc la periferia istoriei.
Autor: Laurențiu Mihu, pentru România Liberă
