Apoi am văzut că trăiește în Marea Britanie de la 6 ani și m-am lovit de o prejudecată: nu poate să fie extraordinar dacă a pierdut fascinanta Japonie.
Într-adevăr Ishiguro nu mi-a amintit deloc de scriitorii japonezi. Ba mai mult, formula lui voit clasic englezească mi s-a părut mai bună și mai elaborată decât a multor autori englezi. Fiind vorba de un majordom absorbit de profesia sa atât de mult, încât consideră că profesia trebuie să devină propria natură, nu doar o haină de îmbrăcat în timpul serviciului, personajul Stevens trăiește cu o abnegație aproape monastică.
Majordom a unei case nobiliare de mare prestanță, Stevens ajunge cu timpul angajatul unui american, care a cumpărat reședința în urma morții lordului Darlington. Cum îi spune un personaj spre finalul cărții, Stevens a fost inclus în prețul casei. Noul patron, departe de eticheta nobilimii engleze, îl pune în dificultate pe majordom cu stilul său familiar, neprotocolar. Însă, ca un om lipsit de prejudecăți, când se hotărăște să plece în America pentru un timp, îi oferă lui Stevens posibilitatea de a se plimba prin țară. Mai mult, domnul Farraday îi oferă propria mașină.
În timpul călătoriei, scopul fixat de majordom e să o caute pe fosta intendentă, domnișoara Kenton. Tot drumul, pe lângă micile întâmplări sau evocări, e un motiv de rememorare a trecutului, a rolului și demnității unui majordom, a relației cu domnișoara Kenton, a marilor evenimente petrecute la Darlington Hall în perioada interbelică.
Fraza e savuroasă de-a dreptul. Ishiguro a reușit atât de bine să intre în pielea personajului și să îi imprime acestuia sobrietatea unui excelent majordom, încât pur și simplu fiecare poveste e extrem de vizuală. Însă, e drept că aici un mare merit îi revine actorului Anthony Hopkins, cel care l-a interpretat pe Stevens în ecranizarea cărții. Un actor de talia lui Hopkins nu poate să nu marcheze lectura. Deși nu am văzut filmul, l-am avut în permanență în minte pe strălucitul actor.
Rămășițele zilei e una dintre lecturile care m-au impresionat mult în ultima vreme. Puterea lui Ishiguro de a reclădi o lume prin confesiunile unui majordom e incredibilă. Stevens e un personaj tragic prin abnegația sa, văzut în raport cu tatăl său sau cu domnișoara Kenton, e greu de înțeles dacă omul se ascunde în spatele majordomului sau majordomul pur și simplu îl apără pe omul Stevens.
Deși greu de crezut după primele pagini, din carte nu lipsește umorul, acel umor fin, elegant, întunecat, specific englezilor. De acum, când voi merge prin librării, voi căuta cărțile lui Kazuo Ishiguro.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
