Mulțumesc frumos. Mi-a plăcut mult, de aceea o public. Neredactată.
Poftim, lătrat cu neputință,
Ba și mai mult, cu „suferință”.
Din gura unui „șef bastard”
Nu tânăr, nu – maturizat.
La gară trenul a sosit
Cel renovat de „frații” tăi.
E simplu, urci și pleci încet
Spre „idealul” tău măreț.
Inspirat de această poezie, am scris și eu una, tot din două strofe. Aș fi putut s-o fac mai lungă, m-am temut însă să nu-l obosesc pentru că, judecând după „poezia” lui, omului acesta nu-i prea place să citească. E subțirel la carte, dar e gros de obraz – gros ca coada (cacofonie obligatorie) ciocanului de pe (sub?) seceră. De aceasta și poezia mea de răspuns e făcută din postav gros. Lectură plăcută.
Tu mă îndemni la frații mei să plec?
Dar eu aștept să vină ei la mine!
Că dacă vin, să știi, gurău zevzec,
Vor scoate steaua roșie din tine.
Tu zici că eu aș fi un „șef bastard”?
Ce gol e-al căpățânei tale card!
Tu ești născut din mumă, natural?
Sau te-a fătat PARTIDUL sub vreun gard?
Cu toată stima și prețuirea, din tot sufletul meu fremătând în ritmul iambilor suitori și al săltărețelor dactile,
Constantin Tănase
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
