Conflictele politice din ultima perioadă pot fi comparate cu un război. Se știe că scopul oricărui război este obținerea păcii, în condiții cât mai favorabile. Această ipoteză a fost confirmată de luptele între partide încă anii trecuți. După acuzații și noroi împroșcat prin mass-media, conflictualii lideri ajungeau la masa de negocieri, unde serveau câte o „pipă a păcii”. Orice metodă, oricât de cinică ar fi, este bună dacă pune adversarul într-o poziție cât mai dezavantajoasă la masa de tratative.

Fără reguli

Există și alte legi nescrise ale războiului. Una dintre ele este că războiul este limitat doar la obiective politice și nu trebuie să genereze distrugeri, care nu-s necesare. Altă lege este că oamenii și proprietățile lor nu contribuie la război și bunurile lor trebuie protejate. Conflictul dintre partidele din RM, care a început în anii ‘90 și nu s-a terminat nici astăzi, nu ține cont de nicio regulă a războiului. Partidele, care și-au subordonat bugetul țării și instituțiile statului, se folosesc de banii publici pentru a duce lupte, din care doar ei pot ieși câștigători. Cetățenii, din banii lor, prin taxe, TVA și diverse accize, plătesc nota de plată a „războiului” de la televizor, în care politicienii, ce au promis o guvernare europeană, ne-au dat în schimb un război fără reguli ca în epocile medievale autarhice.

Clanurile fanariote

Din anumite perspective, societatea RM pare a fi și mai înapoiată decât în epoca medievală, căreia îi datorăm formarea primelor state românești. Bazele principatelor române s-au pus prin intrarea acestui teritoriu în comerțul internațional, care necesita un nivel superior de organizare. Sistemul tribal era insuficient pentru dezvoltarea comerțului și a fost nevoie de un stat centralizat, care să poată garanta privilegiile comerciale acordate negustorilor externi. Involuția RM din ultimii ani creează senzația că mergem spre un regim de clanuri similar cu cel tribal. Statul centralizat este doar de fațadă și are rolul de a aduna, prin instituțiile sale, bani în bugetul statului sau a oferi clanurilor mai puternice unele privilegii în comerț (contrabandă, evaziune, afaceri cu statul).

Dezagregarea statului și dezinteresul față de cetățeni a ajuns la un nivel critic. Nici în cele mai negre perioade din Evul Mediu n-a fost țară atât de prost guvernată, iar interesele cetățenilor ignorate în asemenea mod. Doar în perioada războaielor ruso-turce și a regimului fanariot a fost sărăcită populația într-un mod comparabil cu ce se întâmplă astăzi.

Contractul social

În lumea civilizată, statul și cetățenii funcționează în baza unui contract social. Noi, cetățenii, achităm impozite și taxe, el, statul, ne oferă în schimb protecție de elementele criminale, construiește infrastructură, spitale, școli etc. Ca orice contract, dacă una din părți nu-și respectă înțelegerea, el devine nul. Cei care achită taxe și impozite de zeci și sute de milioane de lei în fiecare lună constată că o fac degeaba, neavând nimic de câștigat de pe urma acestei „înțelegeri”.

Dacă obiectivul șefilor de clan este obținerea păcii în condiții cât mai avantajoase, interesul cetățenilor este din „alt film”, ei vor taxe mai mici, controale mai puține (mită mai mică), instituții mai funcționale, eliminarea birocrației și a monopolurilor, atragerea investițiilor străine, crearea a noi locuri de muncă. Cei care cunosc cum gândesc șefii de clan, râd în hohote când aud de asemenea revendicări. Preocuparea lor este distrugerea clanului rival și camuflarea conflictului în mass-media prin prezentarea lui drept un „război sfânt” în interesele societății.

Greva fiscală

Pe lângă războiul între clanurile puterii și cele alungate de la guvernare, există și un război tacit între cetățenii plătitori de taxe și stat. Cetățenii, fiind fără resurse, fără televiziuni, dispersați pe întreg teritoriul, fără putere reală de coordonare, au șanse mici să câștige războiul. Protestele, care au avut loc în toți acești douăzeci de ani, au demonstrat că utilitatea lor este limitată, iar succesul depinde de liderul care va atrage susținerea celor nemulțumiți. O metodă extremă de luptă cu statul este greva fiscală, care implică neachitarea taxelor și impozitelor către stat. Persoanele juridice pot păstra în conturi sumele datorate statului până la îndeplinirea funcțiilor elementare ale acestuia. Persoanele fizice pot protesta prin evitarea achitării TVA-ului pe la magazine, adică să facă cumpărături doar de la piețe și persoane care nu oferă bon fiscal. Riscurile grevei fiscale sunt similare cu păstrarea actualului sistem – paralizarea statului și blocarea funcționării lui. Totuși, atâta timp cât funcționarea actualului stat este benefică doar clanurilor de partid, este neclar de ce toți cetățenii trebuie să plătească pentru el.

Războiul cetățenilor

Revendicările sunt elementare – vrem un stat, unde în fruntea guvernului să fie numite persoane cu pregătire profesională, integritate morală, experiență și competențe. În esență, statul trebuie să demonstreze, dincolo de orice dubiu, că știe să guverneze eficient și să administreze corect banul public. Dacă cei din fruntea statului eșuează să convingă societatea că știu să fie „gospodari” cinstiți, noi, cetățenii, prin achitarea taxelor, finanțăm hoția, sportul preferat al clanurilor. Partea negativă este că neachitarea taxelor și blocarea financiară a statului ar afecta, în primul rând, pensionarii sau medicii și profesorii. În același timp, ce garanție există că noi vom plăti taxe și impozite ca până acuma, iar clanurile vor bate recorduri la furat, ca până acuma și se va ajunge oricum la un blocaj financiar? Dacă clanurile se luptă între ele fără a ține cont de nicio regulă, de ce cetățenii ar trebui să lupte cu inamicul numărul unu, statul hoț, respectând regulile? Este un paradox ca statul, prin instituțiile sale, să ceară de la cetățeni respectarea legii în timp ce, chiar ei, cei din fruntea statului nu respectă nicio lege și nicio regulă. Se creează impresia, că locuim într-un fel de ev mediu, că suntem iobagi legați de glie și că avem doar obligații față de boier, în timp ce, ei, boierii, n-au nicio obligație față de noi.

Viziune vs. șmecherie

Fractura între interesele statului și clanurile din fruntea acestuia este substanțială. Viitorul guvern poate fi de două feluri sau este o nouă extensie a clanurilor partinice pentru a devaliza bugetul și statul, sau va fi un guvern popular, ce va încerca să răspundă la interesele legitime ale societății. Clanurile actuale, spre deosebire de voievozii medievali, nu înțeleg că o țară care prosperă poate aduce câștiguri mai mari decât una secătuită. În ciuda unei aparente „șmecherii” a clanurilor, lipsa lor de viziune este evidentă. Clanurile ignoră interesele celor care stau la baza statului, iar asta va duce la ruinarea lui.