Imaginaţi-vă că vedeţi la depărtare pe stradă un poliţist, cu chipiul clasic pe care-l recunoaşte orice cetăţean, dar care când se apropie pare straniu: poliţistul poartă sutană de preot şi are o cruce mare de aur în mijloc. Imaginea Poliţistul în sutană de preot care circulă peste tot pe net are un impact şi un mesaj foarte puternic. Nimeni nu are nevoie de explicaţii. Toţi ştiu la ce se referă. O astfel de imagine face mai mult decât zeci de tomuri de critică la adresa celor două instituţii. Acţiunile lor sunt bine gândite, documentate şi mediatizate. Ei atacă elementele centrale ale puterii ruse.
Două dintre ele au ridicat însă mari probleme. Prima se chemă Revoluţie la Palat. Este un eveniment filmat după care e difuzat. Acţiunea e simplă: în faţa unei instituţii de stat se află o maşină a poliţiei. O mamă cu copilul se plimbă şi se joacă în zonă. Copilul scapă mingea sub maşina poliţiei. Mama este neputincioasă să recupereze mingea copilului. Peste câtva timp apar cinci persoane care printr-o mişcare rapidă răstoarnă maşina poliţiei, iau mingea şi o returnează mamei şi copilului. Mama este foarte mulţumită. Filmul se termină. Autorilor li se va intenta un proces: ei susţin că e o operă de artă, puterea susţine că e huliganism şi încălcarea ordinii publice. Lumea artistică şi intelectuală se scindează între pro şi contra şi declanşează o vastă discuţie publică. Scopul acţiunii este atins.
Urmează un alt proiect care va avea un impact vizual şi mai mare. Acţiunea se numeşte Penisul capturat de FSB (KGB). Acţiunea are loc la Sankt Petersburg. Grupul Voina alege un pod important din oraş care la o oră fixă la miez de noapte se ridică. Sunt faimoasele poduri care se ridică peste Neva. Podul, când se deschide, are o înălţime de 65 de metri. Cu câteva minute înainte de deschidere, pentru a preîntâmpina intervenţia poliţiei, pe acest pod grupul desenează în mare viteză un penis de 65 de metri folosind 66 litri de vopsea. Totul e făcut în câteva minute. Podul s-a ridicat purtând amprenta unui falus imens de 65 de metri. Însă podul ales nu era unul oarecare,,,,,, ci podul din faţa clădirii FSB, instituţia care poartă imaginea esenţei puterii ruse. Această imagine fotografiată a făcut înconjurul lumii, iar mesajul este mult prea puternic şi direct pentru a mai fi contraatacat. Chiar dacă i-a arestat, de data aceasta puterea a trebuit să cedeze şi să-şi schimbe strategia. Represiunea nu poate funcţiona când ai în faţă o imagine atât de puternică, pe care poporul nu are cum să o confunde sau să o interpreteze greşit. Puterea caută soluţii. Şi găseşte. Doar peste puţin timp urma selecţia lucrărilor de artă care să primească titulatura de „cea mai importantă lucrare de artă a anului”. Premiul are o valoare simbolică importantă şi una materială la fel de importantă. Întâmplător, sau nu, în final a ajuns şi Voina care a fost premiat. Grupul Voina însă a boicotat şi nu s-a dus să-şi ridice premiul. E de apreciat şi curajul juriului.
Ceea ce reuşeşte grupul Voina de o manieră cu totul nouă e să readucă în orizontul de sens, în spaţiul public şi în dezbaterea publică, ideea de politic, de sens politic. Din punctul meu de vedere, cele trei forme de protest sunt mai degrabă un simptom al unei societăţi în care, pe de o parte, nu se mai pot crea solidarităţi şi nu se mai pot produce idei pentru care să protestezi, dispar în ultimă instanţă mecanisme legale prin care să lupţi şi să negociezi cu puterea. Pe de altă parte, această neputinţă de a schimba ceva produce o frustrare şi ură mult prea mari care trebuie să explodeze undeva. Puterea continuă triumfal cu discursul populist urmându-şi interesul de grup, în defavoarea majorităţii. Deocamdată, revolta şi protestul rămân încă la nivel de simptom şi vom avea explozii uneori mai violente, uneori mai paşnice, dar spuse mai radical. Însă dacă o societate de acest tip, iar România nu este departe de acest tip de societate, nu-şi va regla mecanismele, nu va găsi forţe care să mobilizeze grupuri organizate de protest şi luptă, de presiune şi negociere cu puterea, ura şi frustrarea care se adună ar putea duce la gesturi radicale şi poate la o nouă formă de război civil.
În Rusia, imaginea acestui falus a devenit pentru milioane de oameni umiliţi şi nedreptăţiţi o adevărată icoană protectoare. Data viitoare s-ar putea ca o imagine să nu fie suficientă. Cu ce vor înlocui această icoană e greu de spus. În România, o astfel de icoană falică adresată puterii încă îşi aşteaptă creatorul.
