Temele sau subiectele care divid societatea sunt diverse. În funcție de tabăra în care te afli, dușmanii sunt foarte mari și foarte diferiți. Pentru unii inamici pe viață sunt forțele văzute ca fiind proruse (Dodon, Usatîi). Alții îi văd ca inamici doar pe „oligarhi” (PDM-Plahotniuc), cei care se declară inamici ai oligarhului sunt îmbrățișați ca prieteni. La mijloc cad cei care nici n-au în spate susținerea prorusă (proromânofobă) și nici nu s-au poziționat, agresiv, împotriva „oligarhului”, de exemplu – „Iuda” (PL). În timp ce luptătorii pentru „demnitate și adevăr” cheamă oamenii la protest cu sintagma „acum ori niciodată”, aderenții lor linșează un deputat din Parlament. Dacă persoana linșată ar fi fost de partea societății care luptă cu oligarhul, agresorii ar fi calificați drept criminali, staliniști, fasciști – acum, unica reacție din lumea paralelă este că, „acest fapt (de maltratare a lui Ghimpu) – este regretabil”. Presa afiliată mișcării „protestatare” este și ea responsabilă de instigarea la violență. Democrația pe care o promit, dacă reușesc să preia puterea, constă în „linșaje” publice, acoperite cu vorbe dulci? După un simplu protest și atacarea liderului PL s-a văzut că nu există o diferență substanțială între opoziția „oligarhico-mafiotă” și puterea „ruso-protestatară”. Și puterea își scuză propriile greșeli sub aceeași formă – „este regretabil”. Ambele forțe văd paiul din ochiul altuia și nu bârna din ochiul lor. Sondajele arată că alegerile anticipate vor fi câștigate nu de opoziția proeuropeană, care ar duce implementarea Acordului de Asociere sau instituțiile gen DNA sau ANAF, ci de forțele, care săptămânal, merg la Moscova. Un lucru, pe care presa partinică, afiliată grupării Țopa-Lucinschi-DA (JurnalTV, Tv7, Vocea Basarabiei, Unimedia, Ziarul Național) nu-l va menționa este că la protestul de ieri, în scuarul Parlamentului, a vorbit și Mark Tkaciuk. Dacă „revoluția” în R. Moldova este făcută de Tkaciuk, Usatîi și Dodon, pentru a scăpa țara de oligarhie, poate este mai simplu să invităm direct armata rusă să treacă Nistrul? Tkaciuk era fericit că oamenii, în sfârșit, „s-au unit”, iar visul de ani de „formare” a națiunii moldovenești, cred unii, are loc chiar în aceste zile. Păcat, că mulți cetățeni, bine intenționați și culți, se lasă hrăniți cu iluzii bine gândite, prefabricate în laboratoarele rusești.

Realități paralele

Universul paralel, în care se află cele două tabere s-a văzut și odată cu tentativa protestatarilor să intre în Parlament. Dacă opoziția n-ar fi organizat protestul, asaltarea celei mai importante instituții publice ar fi fost calificată de presa care face partizanat politic, drept lovitură de stat. Să înțelegem că loviturile de stat le fac doar adversarii politici, care trebuie diabolizați cu orice preț (inclusiv linșați). Dacă platforma DA cere ca puterea să-și asume responsabilitatea pentru toate gafele, sunt ei dispuși să-și asume agresiunea în timpul unui protest organizat de ei, asaltarea Parlamentului și mai multe persoane rănite?

Divizarea ajunge până la cote greu de înțeles. Alianța Usatîi – Dodon – DA, seamănă, paradoxal, cu alianța începută în 2009 – PLDM, PDM și PL. Așa cum AIE a fost forțată să se formeze împotriva lui Voronin, prin unirea unor forțe în realitate incompatibile pentru a accede la putere, chiar în clipa imediat următoare s-a apucat de distrugerea adversarului de alianță, așa pare sortit să se întâmple cu alianța tot mai definită PSRM – PN – DA. În direct, liderii lor (Năstase, Dodon și Usatîi) au promis să nu se atace reciproc, timp de un an după alegeri. Ce se va întâmpla după acest an, dacă aceste alegeri ar avea loc? Vor începe aceleași acuze, vizând „oligarhizarea” puterii? Sau se va merge pe acuzații privind vectorul geopolitic – „să nu dăm țara rușilor”? Deși, acum, această discuție pare speculativă, susținătorii protestelor trebuie să gândească pe termen lung și să afle clar ce intenții au cei care îi cheamă pe oameni la proteste pentru a nu ajunge, peste câțiva ani, în exact aceeași situație.

Speranțe vs. instituții reale care funcționează

Ambele tabere sunt angrenate într-un război pe viață și pe moarte de diabolizare a adversarilor. Și pentru unii și pentru ceilalți, rămânerea sau ajungerea în opoziție este egală cu moartea (politică). Cetățenii trebuie să realizeze ce se întâmplă și să nu se lase folosiți nici de unii și nici de ceilalți. Așa cum AIE-ul n-a fost ales pentru ca să se torpileze unii pe alții, nici susținătorii lui Dodon nu vor o „alianță” cu pro-europenii din DA.

Statul, oricine ar fi în fruntea lui, este împins, chiar forțat să sfideze societatea. Aceasta este esența R. Moldova, acest stat nu poate face altceva decât să ignore total interesele cetățenilor, asta este unica sa menire. Cât timp acest stat va exista, vor continua conflictele, protestele, „linșajele”, minciunile, corupția, crimele etc. Rezolvarea conflictului geopolitic (problema numărul unu a unora) sau eliminarea oligarhiei (problema numărul unu al altora) poate fi obținută doar prin intrarea în UE și NATO, odată cu reunificarea poporului român. Forțele politice, care sunt dispuse să se alieze cu dușmani, ireconciliabili din punct de vedere politic și ideologic, doar pentru accederea la putere, demonstrează, dincolo de orice dubiu, că nu vor putea rezolva niciuna din cele două probleme, mai mult, ele se vor agrava.
De 25 de ani schimbăm o față a problemei cu altă față a ei, nu încape îndoială, că tot mai multă lume înțelege că singura garanție a rezolvării problemelor cetățenilor nu sunt nici cei din actuala putere și nici cei din pretinsa opoziție. Revoluția, în adevăratul sens al cuvântului, pentru toți cetățenii RM, fără a ține cont de limba lor maternă, opiniile ideologice, poate avea loc doar prin trecerea Prutului de către DNA, BNR, DIICOT, ANAF etc. și traiul într-un stat unde legea este egală pentru toți. Alte „soluții”, prezentate drept miraculoase, sunt doar speranțe. Prin câte dezamăgiri trebuie să mai treacă societatea ca presa și „elitele” să înțeleagă, că problema numărul unu nu este doar oligarhia sau riscul venirii opoziției proruse, ci chiar statul R. Moldova. Evitarea unei catastrofe umanitare sau revenirea rușilor începe și de la înțelegerea de către societate că statul R. Moldova este dușmanul de care trebuie și putem scăpa doar cu ajutorul României (UE și NATO).

Rămâne neclară tentația celor din DA să minimalizeze sau chiar să ignore riscurile geopolitice care ar rezulta din organizarea unor anticipate în următoarele luni. Este una care pornește din convingeri sincere sau în spate sunt persoane care manipulează abil cu sintagma „unire, moldoveni”? Dacă în urmă cu câteva luni, PMAN era plină de români, prounioniști, acum atât PMAN, cât și scuarul, din fața Parlamentului, sunt ocupate de forțe care nu tolerează deschis mișcarea unionistă (replica lor este sau – acum avem alte probleme, sau – mergeți peste Prut). Speranța unora din DA că vor putea alunga răul din RM prin alianța cu cei care urăsc românii, limba română și visează la restaurarea URSS-ului este doar o iluzie, care se va termina urât pentru cetățenii, care încă mai locuiesc pe aici. Dacă ei vor să convingă lumea, că vor putea face o revoluție (adică o schimbare fundamentală a valorilor, a instituțiilor politice) alături de ex-consilierul lui Filat (Usatîi) și ex-viceministrul Economiei (Dodon) sau îi cred pe oameni proști, sau singuri s-au lăsat prostiți de cei care-i manipulează din spate. Odată cu afișarea opoziției unite formată din Năstase (DA), Dodon (PSRM) și Usatîi (PN) am înțeles de ce tinerii prounioniști au fost scoși cu forța din PMAN, la finele anului 2015…

REVOLÚȚIE, revoluții, s. f. I. 1. Schimbare fundamentală a valorilor, a instituțiilor politice, a structurii sociale, a conducătorilor și ideologiilor unei societăți.