În ştirea pe care am văzut-o eu nu s-a menţionat că ar fi fost vorba de activistele de la FEMEN, deşi ele sunt cele care au reuşit să se strecoare în memoria colectivă prin veşnicele lor proteste pe „dezbrăcate”.
Parcă prima dată când am citit despre activitatea lor era vorba de o acţiune de protejare a animalelor. Şi atunci mi s-a părut că are sens. Apoi s-au dezbrăcat pentru Iulia Timoşenko şi eu am început să înţeleg tot mai puţin din dezbrăcarea lor. Am încercat să gândesc analogic: pudoare, ruşine, violare. Pe scurt, am încercat să accept.
După care a devenit ceva obişnuit. Din când în când, activistele astea protestează dezbrăcate. Aşa că mi s-a părut din ce în ce mai neinteresant şi nejustificat. Ca să ce? Ca să atragă atenţia? Ca să apară şi în ştirile internaţionale? N-am înţeles. Însă când s-au dezbrăcat în Catedrala „Notre-Dame”, mi s-a făcut scârbă. Cică îşi manifestau bucuria pentru demisia papei. Dacă vor să se bucure n-au decât, dar să treci de la protest la aprobare, prin aceleaşi mijloace epidermice de exprimare, mi se pare scârbos, gratuit şi exhibiţionist.
Adică papa şi-a anunţat deja demisia, ce mai căutau ele să se expună într-o catedrală? Nu mai era vorba de protest, ci de nesimţire şi prostie. În locul francezilor le-aş fi făcut un dosar pentru profanare. În locul papei mi-aş fi retras demisia. Doar aşa să demonstrez că pot şi eu să îmi bat joc de alţii. Fiindcă oamenii de bun-simţ din „Notre-Dame” nu au nicio vină că nişte exhibiţioniste vor să se bucure de plecarea papei. Ce au făcut ele nu a fost o jignire la adresa papei, ci o sfidare a bunului-simţ.
Partea cea mai proastă e că tot ce e nociv se ia repede. Ca AH1N1. Din păcate, nu se mută şi bunul-simţ, inteligenţa, caritatea. Doar prostia şi răutatea. Şi ca să nu fiu contrazisă, s-a mutat şi virusul FEMEN. Nu mi-a plăcut niciodată Silvio Berlusconi, dar protestele pot fi şi altfel. Nu spun să te arunci în parlament de la balconul interior cum a făcut-o cameramanul TVR, Adrian Sobaru. Deşi gestul său a redat pe deplin disperarea lui, pe când dezbrăcatul în public nu îmi spune nimic despre disperare.
Nu ştiu vouă cum vi se pare, dar eu m-am săturat de proteste exhibiţioniste. Nu cred că Berlusconi s-a dus acasă şi a plâns din cauza protestantelor, cât despre activitatea din Catedrala „Notre-Dame”, cred că pe lângă papă, s-au scârbit şi indignat destui oameni care nu aveau nimic de-a face cu protestele activistelor de la FEMEN. Ce să mai spun? Demonstraţii de doi bani. Ăştia sunt noii revoluţionari şi noii contestatari. Dacă vor să dea jos conducerea unui stat sau a unei instituţii, îşi dau jos textila. Şi – nu pot să nu iau în derâdere – toţi tremură de frică! Brrr – s-au dezbrăcat nişte femei. Înfricoşător!
