Riscam sa ramnem cu padurari, dar fara paduri

Am citit cu deosebit interes editorialul de vineri al lui Constantin Tanase „Ce facem cu demnitarii hoti?”. M-a bucurat faptul ca seful meu a scris anume despre padurarii hoti, chiar daca avem si in alte domenii persoane cu un trecut dubios, care au ramas la putere. Cu aceasta ocazie, simtindu-ma si eu un fel de „padurar”, am decis sa va spun o poveste.

Asadar, a fost odata ca niciodata, in satul Redenii Vechi din raionul Ungheni, o frumoasa rezervatie naturala, care se numea „Plaiul Fagului” si care semana cu un „colt de rai”. Aici cresteau cerbi nobili, lopatari, adusi de peste noua mari si noua tari, iar cele patru lacuri de pe teritoriul rezervatiei deschideau peisaje fermecatoare pentru fiecare trecator. Pe timp de vara, copiii din Radenii Vechi preferau sa se odihneasca in tabara de la „Plaiul Fagului”, decat sa bata drumurile spre plajele marilor.

Parintii lor aveau un trai decent, beneficiind de un serviciu stabil in cadrul rezervatiei – numai la atelierul de prelucrare a lemnului erau angajati 50 de oameni din sat. Si padurarii isi faceau meseria cinstit. Din respect fata de sine si fata de consateni, nici prin gand nu le trecea sa fure barem o aschie din padure. Rezervatia era bogatia satului si mandria fiecarui satean.

Asa traiau radenenii pana intr-o neagra zi, cand, pe neasteptate, le-a venit pe cap napasta… Adica puterea rosie, care l-a numit director pe padurile Moldovei pe Anatol Popusoi. Acesta l-a trimis ca sef al rezervatiei „Plaiul Fagului” pe un om cu nume pe potriva: Curos Boris. Aidoma tuturor grangurilor rosii, Curos a intors toate lucrurile cu fundul in sus, a stricat armonia dintre oameni si natura, a pus lacurile, tabara de odihna si padurea sub stapanirea sa, a prietenilor si a rudelor sale.

In loc de cerbi, in padure intalnesti acum vaci. Sunt bovinele tovarasului Curos, in numar de 350 de capete, sustin satenii, pe care le ingrijesc un cumatru si un fin de-al sau. Dezamagirea taranilor e cu atat mai mare, cu cat, in pofida acestei situatii, Curos interzice categoric pasunarea celor 30 de vite ale satului pe teritoriul rezervatiei. La cele patru lacuri au deja acces numai „clientii” directorului, cu undite sofisticate.

Daca un om de rand apare pe malul lacului, este trimis imediat acasa… Atelierul de prelucrare a lemnului a fost desfiintat, angajatii – concediati, iar toate utilajele – vandute. Din spusele radenenilor, toata tehnica rezervatiei este folosita acum doar in interesele „dlui director”, productia forestiera fiind carata in directii necunoscute. Si mecanizatorii rezervatiei au fost lasati pe drumuri, fiind inlocuiti cu apropiati de-ai lui Curos. La randul lor, padurarii de la „Plaiul Fagului” au devenit agricultori. Lucrarile silvice se efectueaza doar pe hartie, pe cand, in realitate, padurarii muncesc zi si noapte pe cele 400 de hectare de pamant ale lui Curos, semanate cu grau, porumb si alte culturi.

Culmea e ca toate controalele efectuate la „Plaiul Fagului” i-au scos pe rosi basma curata… Si nu e de mirare. ?aranii povestesc ca aici venea la vanatoare Oleg Voronin, ca fiii lui Popusoi isi sarbatoreau zilele de nastere, iar recent, in rezervatie cantau lautarii de rasuna codrul si se trezeau copiii din somn… Apelurile satenilor catre primar raman fara raspuns, pentru ca si primarul e ros, ca si Curos.

Mi-am amintit aceasta poveste, pe care am auzit-o anul trecut de la taranii din Radenii Vechi, dupa ce guvernul a numit un nou director la „Moldsilva”, Gheorghe Vdovi. Apoi am citit editorialul lui C. Tanase si am sunat in sat, ca sa vad ce mai face Curos. Am aflat ca e la fel de sef si la fel de ros… Daca dl Vdovi nu va face ordine printre padurarii lui Popusoi, sa stiti ca peste cativa ani vom ramane fara paduri. Sa nu ne mire, daca vina pentru aceasta va cadea pe spatele Guvernului Filat.