O scurtă privire aruncată prin finanţele publice ale celorlalte 26 de state membre ale UE ne arată, însă, că se poate mult mai rău. Iar recentele declaraţii ale preşedintelui Traian Băsescu, pe care mulţi conaţionali le-au primit cel puţin cu sprâncenele ridicate a neîncredere, par a avea mai mult sens. „Din cauza situaţiei din Grecia, toată regiunea a fost contaminată cu neîncredere. Şi aici nu e numai vina Greciei, ci şi a liderilor din zona euro”, spunea şeful statului înainte de a pleca la reuniunea Consiliului European.

Luând în calcul datele macroeconomice, nemulţumirea lui Băsescu era de înţeles: tocmai când făcusem ceva ordine în buget şi aveam şanse să reluăm creşterea economică pe baze mult mai solide, indecizia ori nepriceperea politicienilor occidentali ne punea beţe în roate. Iar efectele contagiunii de origine elenă erau vizibile de mai multe luni: moneda naţională devalorizată, investitorii au evitat să ne mai calce pragul, ne-am împrumutat din ce în ce mai scump, iar creşterea economică prognozată a fost din ce în ce mai firavă.

Datorii şi deficite

Problemele sunt cam aceleaşi pe care le au acum şi ungurii, cehii ori polonezii. În cazul României, însă, totul este cu atât mai frustrant cu cât, din punctul de vedere al finanţelor publice, am ajuns să fim (chiar dacă e de necrezut pentru unii) printre cele mai „sănătoase” membre ale UE. Astfel, suntem pe un confortabil loc 24 în ceea ce priveşte datoria publică. Mai bine decât noi stau doar estonienii, bulgarii şi luxemburghezii. Cu puţin peste 30% din PIB datorie guvernamentală consolidată, suntem departe de limita stabilită prin Tratatul de la Maastricht (60% din PIB), dar şi de media europeană din decembrie 2010 – 80% din PIB. Nu înseamnă, desigur, că ne putem culca pe o ureche. „Relaxarea nu este recomandată, întrucât pieţele financiare internaţionale judecă diferit ţările dezvoltate, faţă de statele emergente. În cazul nostru, s-ar putea ca 40% din PIB să constituie nivelul maxim de toleranţă”, spune economistul-şef al BNR, Valentin Lazea. Un alt criteriu care ne plasează mai degrabă în zona fără probleme a continentului este deficitul bugetar. În 2010, acesta a fost de 6,4% din PIB (exact cât media din cele 27 de state UE), mai puţin sau mult mai puţin decât cifrele din Irlanda, Grecia, Marea Britanie, Spania, Portugalia, Polonia ori Franţa.

Buget suplu, dar şi sănătos?

Statisticile europene ne mai arată că statul român se mulţumeşte cu destul de puţin: circa o treime din PIB ajunge la buget sub formă de taxe, contribuţii etc. La fel e în Spania, Slovacia, Bulgaria ori Lituania. În România, numărul celor care plătesc impozite este mai mic decât al celor care, deşi au diverse venituri, nu dau niciun ban la stat. Totodată, nu poate fi negat impactul cotei unice sau al nivelului mai mult decât acceptabil al taxelor pe proprietate. Până la urmă, există şi altă cale: dacă media veniturilor bugetare din taxe şi contribuţii sociale e în UE de peste 39% din PIB, în Japonia taxele încasate reprezintă numai 28% din PIB, iar în Statele Unite – în jurul a 24% din PIB.

Bineînţeles, degeaba se colectează în UE mult la buget, dacă banii sunt, deseori, cheltuiţi iraţional. În 2010, de exemplu, 27,5% din PIB-ul Franţei şi al Germaniei a mers spre subvenţii şi ajutoare sociale (faţă de 14,6% în România). Tot în 2010, guvernele din Uniunea Europeană au cheltuit pentru plata salariilor angajaţilor din domeniul public 1350 de miliarde de euro.

Unde e bine să trăieşti în UE?

Statele europene ocupă poziţii superioare în clasamentul ONU al Dezvoltării Umane, un motiv esenţial fiind speranţa ridicată de viaţă a locuitorilor. La nivel global, Japonia şi Hong Kong se pot lauda cu rezultate mai bune în această privinţă. România se află pe ultimul loc în UE, cu o speranţă de viaţă de 75 de ani la femei şi 68,5 de ani la bărbaţi, scrie www.fin.ro. Vedeţi mai jos care sunt cele mai „longevive” ţări ale UE, drept indici de bază servind speranţa de viaţă, raportată la bugetul alocat sănătăţii din PIB.

1. Elveţia: 82,3 ani; 6,4% din PIB
2. Monaco: 82,2 ani; 2,9% din PIB
3. Italia: 81,9 ani; 6,7% din PIB
4. San Marino: 81,8 ani; 6,1% din PIB
5. Islanda: 81,8 ani; 7,7% din PIB
6. Franţa: 81,5 ani; 8,7% din PIB
7. Suedia: 81,4 ani; 7,4% din PIB
8. Spania: 81,4 ani; 6,1% din PIB
9. Norvegia: 81,1 ani; 7,5% din PIB
10. Austria: 80,9 ani; 7,7% din PIB