Presa românească de pe ambele maluri ale Prutului a elogiat talentul pictoriței care, cu povestea ei în nisip, a smuls lacrimi și a fost ovaționată de o sală în picioare în semn de respect. O singură „nuanță” a fost diferită în relatările media din stânga râului care desparte frații. Jurnaliștii de la Chișinău au „omis” să o citeze pe Ana, care a spus: „Acolo unde se vorbește limba română, limba mamei mele, eu mă simt ACASĂ!”. Din punctul meu de vedere, fraza aceasta este esențială. Toți oamenii cu adevărat valoroși ai acestei țări își cunosc identitatea, dar mesajul lor, cel care ar putea debloca energiile și talentele neexplorate ale basarabenilor, este strangulat în drumul către public. Falsa pudoare a presei de limbă română de la Chișinău, atunci când e vorba despre apartenența națională, nu numai că limitează accesul neîngrădit la tezaurul spiritual românesc, dar favorizează ascensiunea mediocrităților în topul unei societăți a cărei ierarhie a fost castrată de elementul esențial: identitatea. Acesta este și motivul pentru care creatorii basarabeni din toate domeniile caută recunoașterea talentului lor peste hotare, fie ele și artificiale, ale statului.
