Românii şi referendumul din 29 iulie

Este interesant faptul că cei care l-au fluierat nu sunt, cum ar părea logic să fie, reprezentanţii minorităţilor rusofone, ci… fanii preşedintelui României, Băsescu, nemulţumiţi de suspendarea acestuia de către „cuplul” Antonescu&Ponta.

Deşi suntem obişnuiţi cu fel de fel de proteste, trebuie să recunoaştem că acestea sunt oarecum inedite. Indiferent de către cine au fost organizate, ele au o semnificaţie aparte prin faptul că sunt o încercare de implicare a cetăţenilor din RM în viaţa politică internă a României. Protestele mai demonstrează cât de apropiate şi cât de strânse sunt relaţiile dintre RM şi România, că dincolo de vitrina oficială a acestor relaţii, când mai luminoasă, când mai întunecoasă, există ceva cu mult mai adânc şi mai intim, acest „ceva” fiind identitatea comună, relaţiile frăţeşti de neam care sunt cu mult mai bogate şi mai insistente. Când afirm asta, mă refer la faptul că protestele au fost organizate de adepţii lui Băsescu – or, la Chişinău, prin poziţia sa personală faţă de problema identităţii românilor basarabeni, Băsescu a avut întotdeauna mai mulţi susţinători ca Antonescu&Ponta. Unde mai pui că Crin Antonescu a reuşit să-şi atragă nemulţumirea tuturor românilor din lume prin vestita sa teză despre aceea că la actul votării în România trebuie să participe doar acei români care plătesc impozite în Bugetul României…
Premierul român V. Ponta a venit la Chişinău pentru a semna cu omologul său moldovean Vlad Filat două documente importante cum ar fi „Protocolul de colaborare între Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului din România, pentru anii de învăţământ 2012-2013, 2013-2014, 2014-2015” şi „Planul de acţiuni în domeniul Justiţiei între Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Ministerul Justiţiei al României pentru anii 2012-2013”. Alte două documente cu adevărat strategice sunt cele ce vizează conectarea R. Moldova la electricitatea şi gazul româneşti. În sfârşit, se învârte, vorba lui Galilei, avansăm serios în domeniul economic, lucru care nu are cum să placă duşmanilor R. Moldova şi României. Din acest punct de vedere, ar fi foarte rău dacă pasiunile partizane legate de suspendarea preşedintelui Băsescu ar diminua importanţa vizitei premierului român la Chişinău şi a documentelor semnate. Este foarte important cine va fi preşedintele României şi care va fi atitudinea acestuia faţă de RM, dar la fel de importante sunt şi nivelul, şi dinamica relaţiilor oficiale dintre cele două guverne. În acest sens, nu cred că o implicare prea partizană a R. Moldova în politica de la Bucureşti este una productivă. Explic ce am în vedere.

Nu sunt împotriva implicării în general, ci doar a implicărilor partizane şi mă refer la acele cazuri când „protestele” sau „adeziunile” sunt organizate de anumite forţe politice şi urmăresc anumite scopuri politice egoiste, departe de interesele naţionale adevărate ale celor două state româneşti. Pe termen lung, nici Chişinăul, nici Bucureştiul nu ar avea de câştigat din faptul că societatea moldoveană ar fi manipulată de anumite forţe politice şi grupuri de interese ostile interesului general naţional românesc, indiferent în jurul căror personalităţi politice sunt grupate. În presa noastră au şi început să apară voci care se implică de partea unei sau altei partide de la Bucureşti. Nu preferinţele contează în cazul dat – fiecare jurnalist are dreptul să fie de partea fie a lui Băsescu, fie a lui Antonescu&Ponta -, ci abordarea obiectivă şi echidistantă. Cetăţeanul simplu, cu paşaport românesc şi cu drept de vot, trebuie informat corect pentru ca el să iasă la referendum pe 29 iulie şi să voteze în cunoştinţă de cauză, adică nu pentru interesul unor găşti politice demagogice, ci pentru interesul românesc general şi comun.