Pentru creștin e un lucru știut că toate se fac cu rugăciune, dar uităm foarte des. Uităm să ne punem pe genunchi și să spunem cu încredințare: Doamne, iată, e această situație în viața mea, trebuie să aleg și nu știu ce, dă-mi gândul bun, ajută-mă să aleg pentru mântuirea mea, pentru folos bun.
O rugăciune simplă, dar care dă roade. Pentru că singur Dumnezeu știe ce e cel mai bine pentru noi, dar dacă în îngâmfarea noastră credem că putem hotărî singuri, Dumnezeu ne lasă să alegem, pentru că El ne-a făcut liberi, înzestrați cu liber arbitru.
Dar omul credincios înțelege că el are libertatea de a urma voia lui Dumnezeu, iar atunci când nu știm care e voia Lui cu noi, trebuie să ne rugăm. Cu rugăciune vom lua decizia bună. Vom alege cum trebuie și vom avea încredere în ceea ce va urma. Pentru că până la urmă asta cerem zilnic când rostim Tatăl nostru și spunem: „facă-se voia Ta".
Spunea părintele Rafail Noica la un moment dat să punem un Doamne înaintea fiecărui gând și astfel să transformăm gândul nostru în rugăciune. Fiindcă nu doar citirea acatistelor, a catismelor, a pravilelor este rugăciune, ci fiecare gând îndreptat spre Dumnezeu. Așa cum omul credincios de la sat spune Doamne ajută când începe să lucreze în grădină. Am văzut în satele moldovenești această formă simplă de mărturisire și credință. Dacă în satul meu natal, când treci pe lângă un om care muncește, spui „bun lucru", aici, în Moldova, oamenii în loc să îl salute pe cel care muncește, îi spun „Doamne ajută".
Să ne deprindem cu rugăciunea, să ne adresăm lui Dumnezeu ca unui părinte, cum de altfel este. Să spunem deschis în orice problemă: Doamne, nu știu ce să fac în cutare situație, luminează-mă. Fiindcă de multe ori Dumnezeu ne lasă să alegem greșit ca să întărească pe viitor legătura noastră cu El și să ne amintim când suntem iarăși nesiguri să cerem sfat și ajutor.
