Rugăciuni pentru întreaga lume

Cum e mărturia părintelui Nicolae Steinhardt din Jurnalul Fericirii. Un evreu convertit la creștinism prin experiența închisorii comuniste. Descrierea lui despre primirea botezului e impresionantă. Și emoționantă.

Povestea lui și a altora m-a făcut să mă gândesc câteodată la parcursul unei astfel de vieți. Ca și cum după ce ai bea apă coclită toată viața ai descoperi izvorul vieții. Apă limpede și cristalină, care nu doar îți potolește setea, dar îți dăruiește și veșnicia. Pare un basm pe care unii dintre noi l-au trăit.

Eu nu îmi pot imagina acest lucru dintr-un motiv foarte simplu: nu a existat în toată viața mea un moment în care să nu fi avut credință. Când citesc în Psalmi sau în profeți: „din pântecele maicii mele m-ai ales”, am impresia că aşa am fost aleasă şi eu. Poate cea mai veche amintire a mea e cum mama mă ţinea cu genunchii pe pieptul ei şi rostea: „Înger, îngeraşul meu”, iar eu repetam. Cu toate acestea, părinţii mei nu au fost creştini practicanţi. Nici bunicii. Doar o soră de-a bunicii mele: mătuşa Talida. Care mi-a dăruit o icoană.

Apoi îmi amintesc cum târâiam prin casă un scaun ca să mă pot sui până la o icoană şi să o pup. E o amintire haioasă. Mai ales că era implicată şi sora mea, Mihaela. Tot cu amuzament îmi amintesc că m-am dus cu Mihaela să îl întrebăm pe preotul din sat la ce confesiune să ne pocăim. Fiindcă auzisem din Biblie sfatul Sfântului Ioan Botezătorul: „Pocăiţi-vă!”.

Mult mai târziu, pe la douăzeci de ani, am mers la Mănăstirea Izvorul lui Miron. Târâtă tot de Mihaela. Care, cred astăzi, a fost şi ea aleasă din pântece. Ne-am spovedit. Apoi eu m-am întors. Într-o seară la vecernie. Slujba se ţinea la lumina lumânărilor. La strană cântau fraţii nici tare, nici încet. Pacea şi bucuria pe care le-am simţit atunci, nu le-am uitat niciodată. Am avut atunci certitudinea că am găsit biserica potrivită. Apoi părintele Constantin Timiş mi-a dat să citesc o carte: Despre credinţa ortodoxă. Două luni mai târziu era stabilit că voi studia teologia.
Anii în care am mers la Mănăstirea de la Româneşti nu îi voi uita niciodată. Abia atunci credinţa mea a prins substanţă, abia acolo am înţeles cum trebuie să caut şi ce vreau să ştiu. Viaţa mea a fost în acei ani la liman liniştit, cu ape limpezi. Dar chiar şi până atunci ştiu sigur că nu a existat în viaţa mea niciun moment în care să mă îndoiesc de faptul că Iisus Hristos e Fiul lui Dumnezeu, Împăratul tuturor şi Judecătorul lumii. Am citit Evanghelia după Luca la o vârstă foarte fragedă, înainte de Colţ-Alb.

Spun toate lucrurile astea pentru că mă tem de judecata pe care o facem semenilor noştri. Prea uşor punem calificative oamenilor. Prea uşor ne întindem degetul arătător spre cei care nu au descoperit credinţa. Aş vrea ca toţi cei care credem, să ne gândim cum am ajuns să credem, ce ne-a condus la credinţă. Dacă ne-am dobândit după ani credinţa, atunci înţelegem că există momente când oamenii nu au credinţă. Ne dăm seama că orice necredincios de astăzi poate deveni un credincios mâine. Iar dacă şi voi, la fel ca mine, v-aţi născut cu credinţa ca şi cu un dar, să conştientizăm binecuvântarea asta. În ambele cazuri să sperăm la mântuirea tuturor şi să ne rugăm pentru întreaga lume. Cei care cu greu se apropie de credinţă, care încă Îl caută pe Dumnezeu, fără să Îl poată numi, sunt ca orbul din naştere când Îl află pe Hristos. Noi, cei care vedem, nu ne dăm seama ce mare har, ce neînchipuită binecuvântare; însă cei care sunt orbi, când li se va deschide ochii să vadă, cu adevărat vor înţelege ce mare minune e să vezi. Să Îl vezi pe Dumnezeu cu ochii credinţei.

Duminica aceasta e marea zi a pogorârii Duhului Sfânt, a întemeierii Bisericii. După liturghie se oficiază vecernia. În această vecernie se fac rugăciuni speciale pentru întreaga făptură. E o rugăciune cutremurătoare prin cuprinderea ei. Dar mai ales să ne gândim cu ocazia asta la cei care nu au parte de lucrarea Duhului Sfânt în viaţa lor şi să cerem de la bunul Dumnezeu deschiderea ochilor pentru toţi cei care nu s-au împărtăşit încă de credinţa noastră dătătoare de viaţă.