Datorită refugierii în România sau a eliminării cadrelor naţionale, a decimării şi ostracizării intelectualităţii, în Republică s-a format un vid intelectual ducând la degradarea intelectuală a întregii societăţi.
S-a trecut la recrutarea de cadre comuniste, ajungând ca aceştia să reprezinte 62% în anii ‘50. În 1945 este creat Comitetul pentru afacerile instituţiilor cultural-educative pe lângă Consiliul Comisarilor Poporului al RSSM şi se organizează comisii corespunzătoare în cadrul comitetelor executive ale sovietelor judeţene, raionale, orăşeneşti şi săteşti.
În ceea ce priveşte componenţa naţională a cadrelor de culturalizare se observă o descreştere considerabilă a ponderii românilor, astfel în 1947 din 1841 de lucrători 1045 erau români; în 1949 (după doar 2 ani) din 2245 de lucrători doar 1024 erau români (sub 50%)].
La conducerea sistemului situaţia era şi mai gravă: în 1949 din 67 de şefi ai direcţiilor raionale şi orăşeneşti de cultură doar 16 erau români. Restul erau funcţionari ideologici nebăştinaşi, educaţi în spiritul şovinismului velicorus, specialişti în deznaţionalizarea şi rusificarea populaţiei locale. În cadrul Comitetului pentru afacerile instituţiilor cultural-educative, din cadrul Consiliului de Miniştri al RSSM, situaţia era asemănătoare.
ROMÂNII DEVIN MINORITATE
Copii basarabeni, deportaţi în Siberia pe 6 iulie 1949, la vreo lună după deportare. Fotografie de la Muzeul Naţional de Istorie, Chişinău.
Scopul suprem al noilor autorităţi era soluţionarea definitivă a „problemei basarabene” prin crearea unui tip nou de „intelectual” care să trateze cultura drept un domeniu obişnuit al vieţii sociale, coordonată şi dirijată conform necesităţilor partidului.
Se începe procesul de transformare a populaţiei locale româneşti într-o minoritate prin mai multe metode:
• emigrarea forţată peste Prut
• exterminarea basarabenilor folosiţi drept „carne de tun” în operaţiunile militare ale Armatei Roşii
• foametea organizată, deportări
• În primii ani postbelici majoritatea celor deportaţi au fost învinuiţi de „naţionalism”, adeziune la diferite „partide burghezo-naţionaliste”
• colonizări permanente cu diferiţi „specialişti”
• alte colonizări
• propagandă culturală de genul: „ocuparea temporară” a Republicii iniţial de către „regimul ocupanţilor burghezo-moşiereşti ai României regale” şi apoi de către „ocupanţii germano-români”.
Ion Constantin notează că „rezistenţa deosebită la asimilare a ţăranilor basarabeni a făcut ca românii din RSS Moldovenească – locuind în cea mai mare parte la ţară – să fie printre etniile din imperiul sovietic care au provocat cele mai multe dificultăţi regimului de la Moscova.
Lista fondatorilor Interfrontului
1. Liseţkii Anatolii Mihailovici, n. 1930, ucrainean
2. Andrievskii Vitalii Aleksandrovici, n. 1951, ucrainean
3. Solonari Vladimir Anatolievici, n. 1959, ucrainean
4. Babilunga Nicolae Vadimovici, n. 1952, moldovean
5.Heistver Aleksei Valentinovici, n. 1942, rus
6. Zaiţeva Ludmila Vasilievna, n. 1938, rusoaică
7. Grec Ivan Fiodorovici, n. 1939, bulgar
8. Martânov Oleg Pavlovici, n. 1947, rus
9. Poliuhov Nikolai Mihailovici, n. 1936, rus
10. Marunevici Maria Vasilievna, n. 1937, găgăuză
11. Safonov Andrei Mihailovici, n. 1964, rus
12. Pavlenko Gheorghii Nikolaevici, n. 1945, rus
13.Şornikov Piotr Mihailovici, n. 1949, rus
14. Kuroglo Stepan Stepanovici, n. 1940, găgăuz
15. Kramarenko Vladimir Grigorievici, n. 1951, rus
16. Tufar Nikolai Haralampievici, n. 1935, găgăuz
17. Verbiţkii Iurii Mihailovici, n. 1955, ucrainean
18. Postovalova Tatiana Petrovna, n. 1951, rusoaică
19. Buraga Valentin Karpovici, n. 1946, ucrainean
20. Komisarenko Aleksandr Aleksandrovici, n. 1944, ucrainean
21. Tracevskii Vadim Sergheevici, n. 1936, rus
22. Blohin Iurii Vitalievici, n. 1944, rus
(Continuare în numărul de mâine)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
