Ruslan Codreanu: Pentru a fi europeni, e timpul să ne învăţăm a planifica în perspectivă

– Dle Codreanu, moldovenii nu prea ştiu să gândească nici pentru un an înainte – e real să gândim pentru aproape zece? Nu este o utopie?
– Se pare că suntem singura ţară din regiune fără o viziune de dezvoltare pe termen lung. Dar, dacă tot avem aspiraţii de integrare europeană, cred că e timpul să ne învăţăm a planifica în perspectivă, nu doar pentru doi-trei ani.

– V-aţi inspirat din „Europa 2020”, care îşi propune să fie o viziune de dezvoltare similară, doar că la alt nivel şi proporţii – pentru UE?
– Doar câteva principii de bază. Să nu uităm că noi avem alte probleme decât cele pe care le are Europa. Europa are un nivel de creştere economică şi un PIB pe cap de locuitor mult mai mari decât în Moldova, ei au alte sectoare prioritare. Noi, înainte de toate, trebuie să ne axăm pe creşterea economică.

– Cum aţi gândit această creştere economică, pe ce paşi concreţi aţi mizat?
– Am pornit de la analiza constrângerilor, făcută în 2010, care ne-a scos în evidenţă principalele constrângeri care împiedică RM să atingă o creştere economică durabilă şi sustenabilă, precum şi să reducă sărăcia. Am constatat că, şi pe plan regional, Moldova este printre primele ţări care înregistrează probleme cu productivitatea forţei de muncă, în ceea ce ţine de corelarea sistemului educaţional cu piaţa de muncă. Pe planul doi a ieşit în evidenţă infrastructura proastă şi calitatea joasă a drumurilor, ceea ce are un impact direct şi asupra comerţului, şi asupra accesului la servicii de sănătate şi asistenţă socială. Al treilea element a fost accesul la finanţare. Nu este un secret pentru nimeni că rata dobânzii la credite în RM este foarte înaltă, inclusiv comparativ cu ţările din regiune, ceea ce devine o problemă atât pentru persoanele fizice, cât şi pentru micii antreprenori, fermieri etc.

– E posibilă schimbarea paradigmei de dezvoltare, pe care vă propuneţi să o realizaţi, fără schimbarea mentalităţii? Nu aţi trecut-o printre priorităţi.
– Unora ar putea să le pară o abordare mai filozofică, dar e adevărat că nu vom reuşi mare lucru fără schimbarea mentalităţii, a atitudinii faţă de munca pe care o face fiecare acolo unde este angajat. M-am convins de acest lucru şi în procesul de elaborare a documentului când, pe alocuri, am auzit mai multe critici, decât o abordare constructivă ori nişte sfaturi utile. Am spus din start şi permanent: ne dorim ca acest document să fie unul care vine de jos în sus şi să nu fie făcut de o mână de oameni, ci cu participarea colectivă a tuturor celor interesaţi. Este principiul de care ne-am condus şi în cadrul grupurilor de lucru, şi în discuţiile cu donatorii sau cu societatea civilă.

– Care ar putea fi, la modul ideal, finalitatea acestei Strategii?
– Urmare a crizei financiare şi economice care, iată, durează din 2008, trebuie să înţelegem că „torta” noastră s-a restrâns. Iar nevoile ţării sunt mult mai mari – şi pentru sănătate, şi pentru asistenţa socială, şi pentru educaţie, şi pentru cultură. Finalitatea ideală, de care vorbiţi, ar fi ca în 2020 această „tortă” să fie suficient de mare ca să ajungă pentru toate aceste necesităţi.

– Nu este un termen prea îndepărtat pentru viaţa concretă a cetăţeanului? Ştiu că „aici şi acum” e imposibil, dar şi „2020” pare prea departe…
– Nu aş vrea să înţeleagă cineva că, adoptând Strategia, Guvernul îşi va pune mâinile în buzunare şi nu va mai face nimic, aşteptând să vină magnificul an 2020. Dimpotrivă, aceasta presupune acţiuni imediate şi concrete, care se vor regăsi în Planul de activităţi al Guvernului, care se face anual.

– Printre criticile „Moldova 2020”, care s-au făcut auzite, se numără şi cea care spune că la ce bun această nouă strategie, dacă nu am putut realiza un alt document foarte bun şi important, prezentat în martie 2010 la marea reuniune a donatorilor de la Bruxelles – „Rethink Moldova”…
– Cred că este o percepţie greşită şi aş putea să combat ideea în faţa oricărei voci critice. S-au întâmplat foarte multe lucruri din acel document foarte concret şi elaborat, şi aş menţiona aici doar câteva lucruri: fonduri mai mari pentru reabilitarea drumurilor, pentru finanţarea fermierilor sau pentru programele de abilitare economică a tinerilor. Bineînţeles că mai sunt încă foarte multe de făcut, dar nici să spunem că nu s-a realizat nimic nu e corect.

– Cum au reacţionat la „Moldova 2020” partenerii externi şi interni?
– Cei interni, care sunt ministerele din Guvern, au înţeles că avem şi mai mult de lucru, fiecare dintre ele fiind responsabil de un anumit domeniu. Partenerii externi, bineînţeles, au salutat Strategia, inclusiv numărul redus de priorităţi şi focusarea pe acestea. Acum suntem la nivel de consultări: am tradus documentul în engleză, am avut câte o rundă de discuţii în ministere. Urmează să vedem abordările concrete, să facem sinteza comentariilor, după care Guvernul îl va aproba şi-l va transmite Parlamentului pentru a fi adoptat cu statut de lege. Reiterez: documentul este deschis pentru consultări publice şi-i invit pe toţi să vină cu opinii şi sugestii pe site-ul www.particip.gov.md.

– Simţiţi presiunea factorului politic? Avem preşedinte, nu avem…
– Nu simţim niciun fel de presiune, chiar dacă mi se întâmplă şi mie să fiu întrebat: cum planificaţi pe nouă ani, dacă nu avem preşedinte… Răspunsul e că noi planificăm dezvoltarea Republicii Moldova. În 2014 poate să fie un alt guvern, în 2020 – altul, aceasta nu înseamnă că noi trebuie să stăm pe loc.