Cum de a fost posibil așa ceva, mai ales că în 1990, Republica Moldova nici nu exista ca stat independent, iar regimul sovietic nega decenii la rând că suntem de același neam cu românii? Redacția TIMPUL a invitat oamenii care au reușit să comită acest act de curaj și să pună bazele cursului Istoria Românilor în Republica Moldova: istoricii Anton Moraru, Ion Niculiță, Pavel Parasca și Gheorghe Corovai.

La 18 iunie 1989, a fost creată Asociația Istoricilor din Moldova, condusă de profesorul universitar Alexandru Moșanu. Era perioada mișcării de eliberare națională. La început, în organizație intrau circa 50 de profesori istorici. De la ei a pornit totul. „Prima programă care s-a numit Istoria Românilor a fost elaborată de către Gheorghe Corovai, care era pe atunci inspector la Ministerul Învățământului, profesorii Ion Niculiță, Pavel Parasca, Victor Bâcu și eu”, povestește Anton Moraru.

„S-a muncit trei luni. Cursul s-a bazat, întâi de toate, pe publicațiile din presa din R. Moldova: „Cugetul”, „Patrimoniul”, „Moldova Suverană”, „Pedagogul Sovietic”, „Revista de istorie a Moldovei”, „Basarabia” și alte ziare. Acest proces a fost susținut de către istoricii din România ca Ștefan Pascu, Alexandru Zub, Lucian Năstase și alții. Au fost editate manuale pentru profesori. Noi am încercat să schimbăm multe aprecieri istorice cu privire la anul 1812, revoluția din 1917-1918, Unire, anii ’40-41, război, foametea, deportările ș.a. De asemenea, s-a folosit pe larg Istoria Românilor de Petre Panaitescu. Acest material, care a fost editat în perioada interbelică, era în unele privințe depășit, dar în 1990, toți învățătorii din școlile moldovenești îl aveau deja ca manual. Mai mult, Ministerul Învățământului a introdus acest curs al lui Panaitescu în școlile de limba rusă”, relatează Anton Moraru.

„Ministerul Învățământului se ținea cu mâinile de cap”

Istoricii recunosc faptul că un rol important în promovarea cursului l-a jucat ministrul Învățământului Nicolae Mătcaș, chiar dacă la început avea dubii. El a semnat ordinul de a introduce Istoria Românilor în programa școlară începând cu 1 septembrie 1990. „Îmi amintesc ședința hotărâtoare, când trebuia să se rezolve problema privind introducerea cursului respectiv. Mătcaș se ținea cu mâinile de cap. Ezita, mai ales că ajunsese recent, din șef de catedră, la funcția de ministru, și risca să-și piardă fotoliul. Odată, m-a telefonat la miezul nopții și mi-a dat un număr de telefon ca să-l sun pe Snegur (președintele Sovietului Suprem al RSSM), care vroia explicații de ce cursul se numește Istoria Românilor. Am telefonat. Mi-a răspuns consilierul lui Snegur, Petru Sandulache. Mi-a zis: „Pașa, nu te deranja, nu am înțeles care sunt argumentele și am vrut să concretizez încă odată”, își amintește profesorul Pavel Parasca. Colegul său, profesorul Ion Niculiță, ține să adauge: „Așa era situația. Nici Snegur, nici ceilalți, nu aveau idee despre istoria poporului nostru pentru că oamenii aceștia nu au studiat-o în școală. Noi nu trebuie să învinuim pe nimeni”.

„Profesorii au depus eforturi fenomenale”

Întrebați dacă profesorii de istorie au fost pregătiți să predea noul curs, autorii programei au lăsat să se înțeleagă faptul că aceștia au învățat din mers. „Eu, împreună cu un coleg de la departamentul orășenesc de educație, am început să trecem prin școli, să adunăm profesorii și să le explicăm noul curs. Noi le spuneam lecția, iar a doua zi ei o predau la școală. Profesorii au depus eforturi fenomenale, ei înșiși au învățat Istoria Românilor, dar cel mai important e că erau pregătiți moral să o predea”, relatează Gheorghe Corovai, care deținea funcția de inspector școlar în acea vreme. „Prima mea lecție în fața profesorilor de istorie de la Institutul de Perfecționare nu a fost ușoară. Vorbeam în fața unor tineri, proaspăt absolvenți de facultate. Mă întrebau de ce le trebuie lor Istoria Românilor. Am înțeles că ei se temeau că vor trebui să lucreze, pentru că, până acum, învățau pe de rost manualul sovietic „Istoria Moldavii” și tot așa pe de rost îl povesteau elevilor”, spune amuzat Pavel Parasca. Studierea noului curs a fost, însă, un proces ireversibil. O demonstrează evenimentele care s-au întâmplat câțiva ani mai târziu. Pe 18 martie 1995, studenții au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva schimbării denumirii cursului de istorie. „Istoria Românilor nu-i plăcea nici lui Mircea Snegur, nici lui Petru Lucinschi. Istoricii s-au revoltat că ei vor să schimbe denumirea cursului. Dar inițiativa de a protesta a venit din partea studenților. A fost o confruntare crâncenă, studenții și elevii veneau cu trenurile din toată țara la Chișinău”, își amintește Alexandru Moșanu.

Deși, de 25 de ani, Istoria Românilor este predată în școlile din Republica Moldova, importanța acesteia a scăzut, spun specialiștii. „Nu întotdeauna profesorii sunt bine pregătiți. Asigurarea didactică îi proastă, iar statutul disciplinei îi aruncat pe planul doi. Geografia figurează printre obiectele obligatorii la examenul de BAC, dar istoria nu. Noi am vrea ca statutul acestei discipline să fie schimbat radical, iar examene la istorie să fie susținute în toate clasele de liceu”, recunoaște Gheorghe Corovai.