În ceea ce priveşte simptomatologia, această se datorează apariţiei unei reacţii alergice la toxinele ce intră în organism prin înţepătura, însă, dacă tratamentul este administrat corect şi la timp, multe dintre complicaţii pot fi contracarate, iar evoluţia alergiei, care în unele cazuri poate fi extrem de severă, este oprită la timp.
Majoritatea pacienţilor dezvoltă o reacţie locală la înţepătura, caracterizată prin apariţia edemului, durerii, tumefactiei şi înroşirii zonei, iar cu tratament antiinflamator, analgetic şi cu o toaletă riguroasă a rănii, simptomele se remit sau se atenuează în aproximativ 24 de ore.
Reacţiile alergice sistemice la înţepăturile albinelor apar cu o frecvenţa de 4 la 1000 de cazuri. Reacţiile debutează la 2-60 de minute după contact şi includ un spectru larg de simptome, care variază de la intensitate medie la severă şi chiar ameninţătoare de viaţă. Persoanele hipersensibile, care nu sunt la primul contact cu veninul acestor insecte vor prezenţa prurit generalizat, urticarie, dispnee, wheezing, greaţă sau crampe abdominale.
Deoarece aceste simptome au evoluţie rapidă şi gravă, pacientul este sfătuit să cheme de urgenţă ambulanţă sau să se prezinte imediat la camera de garda a celui mai apropiat spital de urgenţă. Astfel de reacţii sunt extrem de periculoase, putând progresa spre şoc anafilactic, o situaţie care are risc vital pentru pacient.
Tratament la domiciliu
Sfaturile medicilor includ:
– în cazul în care persoană nu a dezvoltat reacţii alergice post-înţepătura, terapia implică doar măsurile clasice de prim ajutor
– evitarea altor contacte cu insectele: acest lucru poate fi realizat prin purtarea de echipament de protecţie (mai ales apicultorii) sau haine cu mâneci lungi, pantaloni lungi, pălării, etc., prin folosirea sprayurilor insecticide sau, pur şi simplu evitând zonele populate de albine şi viespi;
– îndepărtarea imediată a acelor care au rămas înfipte în piele (mai ales după înţepăturile albinelor); metodă în sine de îndepărtare este mai puţin importantă (se poate folosi o carte de credit sau unghia cu care se zgaraie locul înţepăturii), ceea ce contează este că acul să fie înlăturat cât mai repede de la suprafaţă tegumentului; nu se recomandă prinderea sau apucarea acului sau insectei cu degetele, acest lucru determinând o compresie pe glandele producătoare de venin ale albinei şi va înrăutăţi acuzele;
– aplicarea de comprese cu gheaţă pe zona afectată poate ameliora suferinţă: această metodă terapeutică are atât efect antiinflamator cât şi analgetic; compresele pot fi menţinute aproximativ 20 de minute în acelaşi loc, frecvenţa aplicării depinzând de intensitatea simptomelor (compresele pot fi aplicate chiar şi din ora în ora, dacă este necesar); pacientul este sfătuit să evite aplicarea gheţii direct pe tegumente şi să folosească un prosop sau un alt material curat din bumbac în care să înfăşoare cubul de gheaţă folosit;
– administrarea, dacă simptomele o impun şi dacă pacientul are la îndemână, a unor medicamente cu efect antihistaminic, cum ar fi difenhidramina sau loratadina (antialergic nonsedativ);
– administrarea, în scop analgetic, de ibuprofen sau acetaminofen;
– curăţarea şi igienizarea corespunzătoare a zonei afectate folosind apă şi săpun, apoi aplicarea locală a unui unguent pe baza de antibiotic cu spectru larg;
– vaccinarea antitetanos este recomandată dacă au trecut mai mult de 10 ani de la ultimul rapel antitetanic;
– majoritatea întepaturilor nu necesită măsuri terapeutice suplimentare. Dacă însă pacientul dezvoltă o simptomatologie generală mai severă, este sfătuit să se prezinte cât mai grabnic la medic;
– în cazul în care pacientul înţepat are antecedente de înţepături de albina sau viespi care s-au soldat cu apariţia unor reacţii alergice grave, ar trebui să apeleze de urgenţă la medic. Până ajunge la specialist este folositor dacă îşi administrează cât mai repede un antihistaminic (loratadina sau difenhidramina). Dacă reacţia alergică a debutat înainte că pacientul să fie în grijă unui doctor, este indicat să îşi facă rapid o injecţie cu noradrenalină (în cazul în care are deja un kit de urgenţă pentru tratamentul alergiilor şi ştie cum să îl folosească).
Tratament de specialitate
În cazul în care pacientul este la primul contact cu veninul şi nu prezintă simptome de alarmă ale reacţiilor alergice, tratamentul de specialitate va include toaletă zonei, cu dezinfectare locală şi aplicarea de unguent antibiotic, precum şi înlăturarea eventualelor ace rămase în piele. Pentru ameliorarea pruritului se poate administra un antihistaminic oral de tipul difenhidraminei. Tratamentul analgetic va conţine ibuprofen, acetaminofen sau chiar ambele, în funcţie de intensitatea durerilor. Pacientul poate fi vaccinat preventiv antitetanos.
Dacă simptomatologia alergică este de intensitate moderată, ceea ce presupune apariţia unui rash sau prurit generalizat, dar fără coexistenţa fenomenelor respiratorii sau altor afecţiuni cu posibil risc vital, pacientul poate primi medicaţie antihistaminică sau glucocorticoizi, care sunt substanţe foarte eficiente faţă de un larg spectru de reacţii alergice, sau i se poate administra injectabil adrenalină (epinefrină). Aceste manevre pot fi făcute şi de către personalul de pe ambulanţă, în cazul în care pacientul a apelat la acest serviciu specializat din timp. Dacă pacientul s-a prezentat la camera de garda şi i s-a administrat medicaţia de prima intenţie, medicii pot hotărî să îl mai ţină o perioada de câteva ore sub observaţie, pentru a urmări atent evoluţia stării sale de sănătate.
Reacţiile alergice manifestate prin rash şi simptomatologie de natură respiratorie (dispnee, wheezing) vor fi tratate cu antihistaminice, glucocorticoizi şi adrenalină, toate administrate pe cale injectabilă. În această situaţie pacientul va fi trasportat la spital, unde va fi internat pentru o evaluare amănunţită a stării generale şi pentru monitorizarea funcţiilor vitale.
Reacţiile alergice severe, manifestate cu hipotensiune arterială (până la colaps circulator, în unele situaţii), tumefierea, edematierea şi congestionarea cailor respiratorii, cu dispnee, wheezing, cianoză, dureri precordiale, stare profundă de anxietate, sunt situaţii care ameninţă viaţă pacientului şi reprezintă urgenţe medicale. Tratamentul în aceste cazuri este complex şi poate presupune chiar intubarea oro-traheală a pacientului. Că tratament imediat, pacientul va primi, pe cale injectabilă, antihistaminice, glucocorticoizi şi adrenalină (această determinând creşterea tensiunii arteriale şi dilatarea cailor respiratorii). Se poate monta şi o perfuzie cu soluţie salina în vederea reechilibrării volemice. Măsurile de prim ajutor se iau chiar de către medicii de pe ambulanţă, tratamentul de specialitate continuând în spital, unde pacientul va fi internat, chiar în secţia de terapie intensivă, dacă starea să este critică.
Cazuri particulare
Dacă pacientul prezintă multiple înţepături, mai mult de 10-20, însă nu are nici un simptom sau semn de reacţie alergică imediată, medicii pot consideră indicată internarea să în spital pentru efectuarea unor analize suplimentare şi observarea evoluţiei sale ulterioare.
În cazul în care pacientul a fost înţepat în gură (situaţie rară, însă descrisă de specialişti), tratamentul nu va fi diferit de cel aplicat întepaturilor clasice, cu localizare la exteriorul corpului, însă pacientul va petrece mai mult timp internat în spital, deoarece riscul de a dezvoltă complicaţii de natură alergică este mai mare, iar implicaţiile în aceste cazuri sunt mai grave.
Tratamentul complicaţiilor trebuie instituit imediat şi trebuie să fie cât mai agresiv, pentru a stopa la timp evoluţia acestora. Dacă pacientul a fost înţepat în ochi, trebuie să fie examinat de urgenţă de un oftalmolog, acesta fiind singurul în măsură să cuantifice gradul de lezare al globului ocular.
