Istoria ce urmează a avut loc prin ‚95, la cam un an de la venirea la putere a agrarienilor. După cum se știe, vârfurile acestui partid, Sangheli și Moțpan, în loc să lupte cu mafia și sărăcia, atacau la baionetă limba română. Era o atmosferă inchizițională, înecăcioasă. Cu toate acestea, conformându-se legislației lingvistice, au fost siliți să schimbe și ei tăblițele de pe uși, înlocuindu-le pe cele vechi, în alfabet chirilic, cu altele noi, în alfabet românesc.
În una din zile, prim-ministrul Sangheli, ridicându-se la etajul unde avea biroul, vede pe o ușă, scris cu buchii mari și aurite cuvântul CUCU. Citește de câteva ori acest nume, se adâncește în gânduri și negăsind răspuns la întrebarea ce-l tulburase, intră Dunăre de înfuriat în birou și cere legătura cu ministrul de stat. – Cine mai este și acest SISI și de ce în Guvern sunt numiți oameni fără știrea mea? – a început a striga Sangheli la receptor de se cutremura tot etajul. Ministrul îi promite că imediat clarifică situația și îi raportează. Pornește spre ușa cu pricina, da’ acolo era adunat deja un grup de funcționari. Ministrul se apropie, citește și el cuvântul SISI și privește contrariat în jur. Funcționarii strâng din umeri și unul din ei spune că prima dată aude de un om cu un asemenea nume straniu – SISI. Stau cu toții zăpăciți și nu știu ce să facă. În momentul acesta ușa se deschide și apare stăpânul biroului. Ministrul, bucuros, întreabă: „Domnule Cucu, da cine este acest SISI?” – și arată cu mâna la numele scris cu litere aurii. Domnul CUCU, se uită și el surprins, și strânge din umeri: prima dată aud…
Gluma se îngroșa, fiindcă ministrul trebuia să raporteze de urgență lui Sangheli cazul. Situația a fost salvată de o secretară: SISI înseamnă CUCU, numai că e scris cu „latiniță”… Ministrul se bate cu palma peste frunte și exclamă: „Aha, SISI-i pi moldovnește, iar CUCU-i pi românești. Hetulam cucu lui de sisi, azșâmâni!” – și pornește iute să-l informeze pe Sangheli despre esența incidentului. – „Andrei Nicolaevici, am clarificat: SISI îi CUCU”. Bun, zice Sangheli, dar de ce îi scris SISI, da’ nu CUCU? Di ci duceți lumea în eror? Asta raz. Șî dva: chiar amu sî schimbaț vîveska! Spune-i lu’ Ojog, cî el îi cu cultura, sî facî poreadcî măcar pi ușîli di la Guvern!”
Cum a făcut Ojog „poreadcî” – știm cu toții. Vorba e despre altceva. Acum când se formează un alt Guvern și toți strigă că e nevoie de un guvern de profesioniști, considerăm că ar fi oportun – pentru a nu se mai repeta incidentul lui Sangheli cu SISI, ca pretendenții la funcția de ministru să susțină o probă scrisă. Dacă dictarea va fi apreciată cu o notă suficientă – candidatura se discută. Dacă nu – se respinge. Sau poate n-am dreptate? Poate vorbesc și eu degeaba, de flori de SISI, cum ar zice Andrei Nicolaevici?
