Educația din Republica Moldova se prăbușește lent, dar sigur, sub ochii unui stat care preferă să toarne beton în curtea școlii decât să investească în mintea copiilor. Reforma? E doar o etichetă lucioasă pe o cutie goală. În realitate, criza din sistemul de învățământ se adâncește cu fiecare an.
Profesorii dispar pe cale naturală sau emigrează. Cei rămași sunt epuizați, slab plătiți și lipsiți de sprijin. Școlile arată mai bine, dar catedrele sunt goale. Se intră la pedagogie cu note de cinci, iar viitorii dascăli vin la facultate nu pentru chemare, ci pentru că nu au avut de ales.
Statul mimează implicarea cu proiecte de renovare și lozinci sterile despre „viitorul Moldovei”. Între timp, elevii pleacă din țară imediat după bacalaureat, iar cei care rămân învață de la profesori extenuați sau din manuale tipărite cu greșeli.
Ministerul Educației preferă să repare acoperișuri și să taie panglici, în loc să repare sistemul. Nimeni nu vorbește despre lipsa de motivație, de formare continuă sau despre abandonul profesional. Școala devine o clădire frumoasă pe dinafară, dar goală pe dinăuntru.
Fără oameni, nicio educație nu poate funcționa. Moldova riscă să rămână cu școli renovate, dar fără dascăli. Și, pe termen lung, fără viitor.
