Am citit în ziarul TIMPUL din 7 octombrie opinia lui Dorin Galben că „cei care pleacă își iubesc Patria mai mult decât cei care rămân” și m-am întristat și mai mult, deoarece a fost atinsă o durere și sensibilă, și importantă pentru viața și viitorul neamului nostru.
Sunt de acord cu cele scrise de Dorin Galben că cei plecați (majoritatea) își iubesc mai mult patria, deoarece la distanță înțelegi mai bine valoarea și atașamentul față de patrie, dar și ponderea țării față de fiecare om în parte, deoarece Patria nu înseamnă organe statale și nici regimul (temporar) instalat.
Și totuși, migrația compatrioților noștri îmi lasă o urmă amară în suflet. Eu nu vreau să-i condamn, ba chiar îi înțeleg, fiindcă puțini tineri au părinți, nănași etc., care îi pot ajuta cu organizarea unor afaceri, să devină deputați sau să le asigure „un loc călduț” la un serviciu bugetar. Însă tinerețea are nevoie de multe: casă, masă și la masă, trebuie să-ți asiguri copiii. Cert este că în majoritatea cazurilor trebuie să-ți ajuți și părinții care nu pot exista cu așa-numita „pensie”. Dar știm cu toții că organele statului nu se gândesc la popor, ci numai la colectarea taxelor la stat, aranjarea afacerilor proprii și posibilitatea de a strânge chilipir. De aici și necesitatea de a pleca peste hotare a majorității populației apte de muncă (și nu numai, a tineretului).
Și poate ar fi și o fațetă bună a acestei migrații, dacă cei plecați s-ar întoarce după o perioadă de timp, fie după terminarea studiilor, fie cu o sumă de bani pentru dezvoltarea afacerilor. Dar, e mare cota celor care nu se mai întorc, rămân copii fără părinți, familii distruse. Cel mai grav rămâne a fi, după părerea mea, că țara rămâne fără o parte de oameni deștepți, muncitori, care ar putea avea o cotă de participare hotărâtoare atât la instalarea ordinii în țara noastră, cât și la creșterea și educarea generațiilor viitoare de compatrioți. Acest lucru poate fi efectuat atât prin participarea la vot, cât și prin exprimarea poziției cetățenești active. Știm cu toții că acum în Republica Moldova nu are cine să facă dreptate – au rămas numai pensionari, invalizi, persoane cu cerințe „nesănătoase” și „sugari” care absorb din populație ultimele picături din seva încrederii. Cred că acești „sugari” n-au nevoie de multă populație pe acest meleag pentru asigurarea lor.
Păcat că le permitem acestor nemernici să-și bată joc de noi, de părinții și buneii noștri. Ei nu doresc ca cei plecați peste hotare să voteze, fiindcă înțeleg că nu-i vor vota pe ei, vorba proverbului „fiecare popor își merită conducătorul pe care îl are”. Numai noi, doar împreună – și cei de pe loc, și cei plecați, având o poziție civică activă și înțeleaptă, putem și suntem obligați să schimbăm starea de lucruri spre bine. Părerea că „eu îmi caut un trai mai bun peste hotare, iar voi faceți ordine acasă și atunci poate eu voi reveni” nu ne va ajuta nicicând să avem vreodată un trai decent.
Nicolai Hăbășescu,
pensionar,
municipiul Bălți
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
