Scrisoarea săptămânii: „Sărmanii de ei, oare cum s-o fi odihnit, tot gândindu-se că țara e săracă?”

Mă numesc Victoria L., pensionară cu stagiu. Vă mulțumesc mult că ați publicat, în martie, scrisoarea mea despre pensii. Că n-a avut niciun efect, asta-i altceva, doar ei citesc (dacă citesc și TIMPUL) și probabil zâmbesc ironic. Precum scriam atunci, așa și s-a întâmplat. Pensia din anul trecut, plus indemnizația o întreceau pe aceasta de acum, dat viața s-a scumpit cu mult-mult. Nu degeaba se spune că cel bogat pe cel sărac nu-l crede.

Una mă deranjează, oare chiar demnitarii noștri nu se gândesc că nu toată lumea e atât de proastă cum cred ei? Nu se gândesc că odată și odată o să crape răbdarea celor cărora ei le atârnă atâta timp tăiței pe urechi? Un pensionar pedagog sau medic timp de un an primește 18-20 mii lei (în cel mai bun caz), iar ei, parlamentarii, după o „muncă oropsitoare”, au pus în buzunare un salariu bunișor, plus 30 de mii de lei, indemnizație (iar ei îs 101, deci în total 3 milioane de lei) și au plecat cu inima împăcată în vacanță. Sărmanii de ei, oare cum s-o fi odihnit, tot gândindu-se că țara e săracă și tineretul fuge, iar bătrânii rabdă și se roagă să vină mai repede „baba Anica” să-i ia.

Am mai privit la televizor că partidele vor primi din buget peste 68 milioane lei. Bravo lor! Ei își fac legi pentru ei, ei iau și banii… De fapt, „se gândesc” ei și la popor. Doar au primit lege să importe măruntaie de la animale bolnave pentru a face mezeluri. Cică nu-s periculoase, lasă să „pape” poporul, doar nu ei au să cumpere acele mezeluri, ci nevoiașii. Când oare o să-i sature odată Dumnezeu? Ar fi vremea să coase fundul sacului pentru a se umple, poate a mai rămâne și pentru popor ceva.

Aceasta nu e numai opinia mea, ci a multor muritori de rând, la care aleșii poporului „se gândesc” numai în campania electorală. Ne pare rău de (chiar ne revoltă) faptul că, atunci când e vorba de vreun om deștept, onest, atunci conducătorii partidelor se opun în fel și chip, numai nu cumva să nimerească așa om la conducere (am în vedere pe Maia Sandu, dar și pe alte persoane oneste care apăreau parcă în vizor la alegerea președintelui statului). Oare nu cumva se simțeau cu „pufușor pe botișor” și le era frică să fie demascați?

Cu mult respect,
Victoria L., pensionară,
Cinișeuți, Rezina