Instituția care se ocupă de acest tip de reabilitare medicală este Centrul Republican Experimental Protezare, Ortopedie și Reabilitare (CREPOR), care se află în Chișinău.
La intrarea în centru este o grădină frumos amenajată cu bănci, flori și iarbă. Aici am observat cu surprindere mai mulți oameni în cârje, cu bastoane sau în scaun cu rotile, care spuneau glume și zâmbeau din plin. Mai târziu am aflat că ei erau din Secția protezare primară complicată și atipică și au venit la centru fie ca să-și repare protezele, fie ca să și le schimbe, iar afară ieșiseră pentru o gură de aer curat.
Centrul Republican Experimental Protezare, Ortopedie și Reabilitare (CREPOR) din Chișinău
Protezele sunt oferite gratuit
Imediat cum am intrat în clădire, directorul instituției Veaceslav Tizu m-a informat că pacienții beneficiază absolut gratis de picioare și mâini artificiale. „Aici sunt luați la evidență veteranii celui de-al Doilea Război Mondial, invalizii, veteranii războiului din Afganistan, participanții la conflictul armat de pe Nistru, dar și alți oameni, cărora, din diferite motive le-au fost amputate membrele”, a mai subliniat șeful instituției și m-a condus până în secția unde oamenii își așteaptă protezele. Pe drum șeful centrului mi-a spus că motivele amputării membrelor sunt diverse, dar cel mai des întâlnite sunt patologiile vasculare (diabet etc.) – 60 la sută, accidente – 37% și restul sunt amputările din cauza cancerului.
Unul dintre pacienții Secției protezare primară complicată și atipică
Pe urmă ne-a luat în primire Nicolae Gontariuc, șeful Secție protezare primară complicată și atipică, care ne-a spus că aceasta este unica secție de acest fel din țară, iar pacienții ajung aici după ce le sunt amputate mâinile sau picioarele în una dintre instituțiile medico-sanitare publice. „Când vin pentru prima dată la noi, aceste persoane sunt distruse psihologic, moral și fizic. Și-au pierdut o parte din ei și suferă. În centru avem psihologi care le oferă consiliere, dar totodată oamenii comunică între ei și se susțin unii pe alții”, a menționat angajatul.
Nicolae Gontariuc, șeful secție protezare primară complicată și atipică din cadrul CREPOR
„Viața este prea frumoasă ca să-ți vină în cap prostii”
În unul dintre saloane l-am întâlnit pe Constantin, care venise la centru pentru o cură de reabilitare. Plin de viață, zâmbitor și foarte amabil, bărbatul din Chișinău, s-a oferit să ne povestească din ce cauză i-a fost amputat piciorul drept și cum proteza l-a ajutat să revină la o viață normală. Totul s-a întâmplat acum 33 de ani. Moldoveanul făcea armata sovietică, iar în timpul instruirilor s-a ales cu o traumă la picior, care ulterior i-a provocat gangrenă. „Medicii au încercat să-mi salveze piciorul, dar până la urmă au fost nevoiți să-l amputeze. La 20 de ani am rămas fără o parte din mine și eram distrus psihologic. Am reușit să trec peste acele momente grele pentru că m-a susținut familia și prietena. Iubita nu doar că a rămas cu mine, dar a acceptat să se căsătorească și în același an am făcut nunta”, își amintește cu bucurie Constantin.
Deja cu proteză el a finalizat facultatea și s-a angajat la o uzină, unde a lucrat peste 20 de ani. Chișinăuianul zice că la început i-a fost greu să conștientizeze că nu mai are picior, dar tăria de caracter și medicii l-au ajutat să se pună din nou pe picioare. „Mulți dintre cunoscuții mei nici până astăzi nu știu că am proteză, toți cred doar că este o simplă problemă cu piciorul. Niciodată nu m-am gândit să mă sinucid, viața este prea frumoasă ca să-ți vina în cap prostii”, a mărturisit încrezut interlocutorul meu.
Proteza unui picior
Constantin, împreună cu soția, au crescut doi copii și au propria afacere. El a recunoscut că piciorul amputat nu-l încurcă să conducă mașina și nici să realizeze alte lucruri pe care le fac oamenii obișnuiți.
Muncește peste hotare chiar dacă are un picior amputat
În sala, unde pacienții învață să facă primii pași cu proteze, am găsit-o pe Elena, care a venit tocmai din satul Răspopeni, Șoldănești. În 1992, moldoveanca a avut un accident rutier și a rămas fără un picior. Tot în acel an ea și-a pus proteză și de atunci merge fără baston. „După accident am primit gradul II de invaliditate, iar mai târziu m-au trecut la gradul III și primeam câte 27 de lei pe lună. Cu acești bani nu puteam trăi și am fost nevoită să merg la muncă peste hotare”, recunoaște femeia.
Elena are un picior amputat, dar spune că acest lucru nu o încurcă să ducă o viață normală
Chiar dacă avea proteză, Elena a muncit în Ucraina, Rusia, iar deja de câțiva ani este în România. Acum pensia ei de invaliditate constituie 250 de lei și prin urmare tot este nevoită să-și caute o viață mai bună peste hotare. Acasă revine doar când trebuie să-și schimbe proteza. Ea este căsătorită, iar soțul și fiul trăiesc tot peste Prut. „M-am căsătorit la trei ani după ce mi-am pierdut piciorul și am un bărbat perfect sănătos. Soțul meu a aflat că eu am proteză abia după o lună de când ne-am cunoscut. Probabil era prea îndrăgostit și nu mai conta nimic pentru el”, susține amuzată pacienta, care mai zice că din cauza atitudinii autorităților de aici, este nevoită să-și caute fericirea în altă țară.
A vrut să se sinucidă
Într-un alt salon, am stat de vorbă cu Svetlana Dragoman, o altă pacientă din capitală. Din cauza diabetului zaharat, în anul 2009, femeii i-a fost amputat piciorul drept. „Am suportat această situație foarte greu. Am vrut să beau câțiva pumni de medicamente și să mă sinucid. Totuși când am venit la acest centru, personalul și ceilalți pacienți mi-au reîntors dorința de a trăi. Aici oamenii parcă sunt trimiși de la Dumnezeu”, subliniază mulțumită femeia. După ce a mers 5 ani cu un picior protezat, anul acesta Svetlana s-a dus conștient să-l amputeze și pe celălalt, de vină fiind de fapt boala care de această dată i-a afectat și piciorul stâng. „Vreau foarte mult să mă pun pe picioare din nou, chiar dacă acestea vor fi artificiale. M-am învățat a merge câțiva ani în urmă, voi învăța și acum”, spune încrezută chișinăuianca.
Svetlana Dragoman (dreapta) împreună cu o colegă de salon, care are piciorul stâng amputat
În aceste zile protezele Svetlanei Dragoman sunt asamblate, iar în scurt timp ea le va primi și va putea începe exercițiile de reabilitare.
Protezele sunt pregătite la etajul superior al CREPOR, iar când sunt gata, acestea ajung la pacienți. Dispozitivele sunt formate din laba piciorului sau a mâinii, agregatul genunchiului sau a cotului, manșonul, care este îmbrăcat zona neamputată și deja curelele de fixare.
Specialiștii spun că protezarea primară durează în medie o lună și se împarte în mai multe etape. Prima constă din pregătirea generală a pacientului. În cea de-a doua etapă echipa determină de ce fel de proteză este nevoie. Cea de-a treia implică educarea mersului de probă, când pacientul îmbracă proteza și încearcă să-și țină echilibrul. Ultima etapă constă în externarea pacientului.
Unul dintre angajații CREPOR, care se ocupă de montarea protezelor
Datele oficiale ale CREPOR arată că anual, în R. Moldova, sunt protezate în jur de 300 de persoane, dintre care 40 la sută sunt pacienți care se adresează pentru prima dată, iar 60 de procente sunt cei care vin a doua sau de mai multe ori. Circa 90 la sută dintre ei necesită proteză pentru membrele inferioare, iar în jur de 10 procente au nevoie de mâini.
