Acum câteva zile a plecat spre ceruri ultimul Rege al tuturor românilor. L-au plâns mulți, l-au plâns toți, ca semn de iubire necondiționată și respect profund. A plecat la cele veșnice și Alexandru Moșanu, un om de calitate, istoric, profesor, dar și primul președinte al Parlamentului, care a citit Declarația de Independență. Nu s-au prea îmbulzit autoritățile la catafalcul acestuia, pentru că au memoria scurtă și au uitat cine le-a creat „statul” pe care-l conduc. El a plecat la Dumnezeu curat și modest, după cum i-a fost și viața. Tot zilele trecute, cultura noastră a suferit plecarea spre îngeri a marelui artist, Vladimir Curbet, care a creat ceva durabil – Ansamblul „Joc”.
O altă veste tristă a ajuns în sufletele noastre zilele acestea. Fără să ne anunțe, s-a dus dintre noi Andrei Galben, rectorul și fondatorul ULIM. L-am cunoscut mult? L-am cunoscut puțin? Nu mai contează nici pentru el, nici pentru mine. Ceea ce pot spune este că am aflat în el un om curajos, îndrăzneț, perseverent, care a realizat toate obiectivele pe care și le-a propus. Era omul fericit (așa l-am cunoscut eu): avea o familie extraordinară, a creat o universitate recunoscută și peste hotarele statului R. Moldova, a iubit oamenii din jur, a făcut multe lucruri bune. Dar cel mai important e că n-a făcut rău nimănui.
Ca muritor, Andrei Galben se va întoarce în humă, căci din humă ne-am născut, dar a reușit să facă o umbră frumoasă, luminoasă pe acest pământ, pe care l-a iubit nespus.
Odihnește-te în pace, prietene Andrei Galben. Odihniți-vă în pace toți cei care ne-ați părăsit, dar ați rămas pentru eternitate în sufletele celor care v-au cunoscut.
Alexandra Tănase
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
