Sentiment comunist moldovenesc: panica

Primul soc si prima lectie de viata politica la Chisinau e calitatea nealterata a comunistilor. Spre deosebire de colegii lor social-democrati din Romania, comunistii moldoveni nu se prefac si nu se balbaie in materie de credinta. Sunt autentici. Simt. Nu pentru ca emana ideologie comunista cu respect doctrinar, ci pentru ca gandesc reflex in termenii programului de lupta si viata comunist.

(…) Moldova a evadat, in mod inadmisibil pentru comunisti, pe un culoar intern reformist si pe o orbita externa de colaborare intensa cu Romania si UE. Din afara, alegerile incheiate in Ucraina, cu o restauratie molcoma si greu cuantificabila (Rusia in doze mici sau in proportie letala?) au amplificat efectul de apreciere al RM. In cateva luni, RM s-a reconfigurat la Bruxelles si Washington ca zona unica de energie democratica la est de granita de est a UE. Acordurile cu FMI si UE, politica reformista activa a Guvernului si suita de proiecte concretizate impreuna cu Romania au schimbat perceptia externa a RM si tocmai aceasta schimbare de atmosfera a luat aerul blocului comunist care prospera retoric si social numai in conditii de inchidere si retragere. Mi s-a parut ca detectez in productia mecanica de clisee a comunistilor (anti-romanism, echivalarea integrarii europene cu un preambul al Unirii) ceva mai mult decat impasul electoral de moment. In spatele barajului de negatii rostite de comunisti se ascunde, foarte probabil, panica istorica. Schimbarea tinde sa ia aspect structural in RM si asta sperie un partid care conteaza pe nemiscare, pe continuitatea stagnarii si pe controlul absolut al oricarei surse de mutatii. Mai clar, comunistii au lansat teoria dupa care Comisia de investigare a evenimentelor din aprilie 2009 trebuie sa se ocupe si de problema alegerilor: au fost sau n-au fost alegerile falsificate? In subtext, pluteste ideea dupa care, daca alegerile au fost corecte, autoritatile aveau dreptul sa isi calce in picioare si sa isi ucida cetatenii. Aceasta eroare logico-tactica semnaleaza nesiguranta comunistilor, inclinati acum spre aventuri propagandistice de slaba calitate.

In mod esential, comunistii au devenit dispensabili. Procesele politice pot continua fara ei, in conditiile in care exista, acum, presiuni pro-democratice concurente care lucreaza asupra RM din exterior si din interior. Incetarea gravitatiei comuniste poate deveni noua realitate politica a RM numai in masura in care Guvernul Filat continua asa cum a inceput: ajustare economica, acord si curaj in coalitia de guvernare, contact permanent cu UE, mai ales pe culoar romanesc. Orice optimism precipitat stie sa moara rapid la est de Prut dar, de data asta, istoria pare sa se fi plictisit de atatea esecuri. Moldova are o sansa reala de desprindere de psihologia si politica traditiei comuniste. Iar comunistii sunt primii care au simtit pericolul.