Încerc în aceste articole să ating liniile de bază ale Sfintelor Taine (şi ale celorlalte subiecte abordate de mine). Vă daţi seama, sper, că un articol nu poate să cuprindă cărţi întregi de studiu, tot aşa cum nu e eficient să depăşească nivelul de pregătire teologică a majorităţii cititorilor.
Sfântul Maslu este a şaptea Sfântă Taină a Bisericii şi se săvârşeşte fie în anumite zile în comunitatea creştinilor, fie individual – pentru cei bolnavi – la cerere.
Iisus le-a spus ucenicilor după înviere: „Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi, şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi” (Marcu 16; 17-18). Altă mărturie scripturistică o găsim la Sfântul Apostol Iacov: „Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui” (Iacov 5; 14-15).
Maslul se recomandă pentru dobândirea sănătăţii trupeşti şi sufleteşti. La începutul acestei Taine se săvârşeşte sfinţirea untdelemnului în numele Sfintei Treimi. Preoţii (de obicei în număr de şapte) citesc cele şapte Evanghelii rânduite imediat după ce strana citeşte Apostolul stabilit fiecărei Evanghelii în parte, iar apoi urmează ungerea creştinilor cu untdelemn sfinţit. Între Evanghelii sunt câteva rugăciuni speciale şi pomelnicele. Ungerea cu untdelemn ţine de partea văzută a Maslului şi se săvârşeşte de şapte ori.
În unele zone bolnavul cere ca la sfârşitul slujbei să deschidă Sfânta Evanghelie. Acest obicei este numit în popor „deschiderea cărţii”. Apoi fiecare interpretează ca pe un oracol pericopa ce îi cade la deschiderea Evangheliei. Însă creştinii nu trebuie să caute niciodată astfel de lucruri. Viitorul este în mâinile lui Dumnezeu şi orice încercare de a căuta să aflăm răspuns la lucrurile viitoare este o lipsă de încredere în grija lui Dumnezeu.
Însă, după rânduială, Evanghelia e deschisă de preot deasupra capetelor credincioşilor, chiar la sfârşitul slujbei. Aceasta presupune aşezarea tuturor în grija Cuvântului lui Dumnezeu, nu trebuie interpretat altfel.
Trebuie să ştim că Sfântul Maslu nu se recomandă doar bolnavilor (cum se întâmplă în Biserica Romană-Catolică), ci şi celor care au boli sufleteşti. Pentru că Sfinţii Părinţi ne-au învăţat dintotdeauna că boala trupului e de multe ori urmarea bolilor sufleteşti.
Să ne ajute Dumnezeu să ne putem feri de boli trupeşti şi sufleteşti, să nu uităm de post, rugăciune, fapte bune şi să ţinem cu sfinţenie rânduiala Bisericii noastre căutând să ne apropiem de toate Sfintele Taine ale Bisericii.
