Sacrilegiu? De acord! Profanare? Într-adevăr! Cu toate astea, an de an, la 14 februarie, toată lumea comite sacrilegii şi profanează cele sfinte. Inclusiv creştinii noştri botezaţi, care se declară ortodocşi şi se împărtăşesc din când în când. Dacă, în alte zile, unii dintre aceştia ţin post, se mai feresc de păcat, pe 14 februarie orice potlogărie e vrednică de comis – de dragul „sfinţilor Dragostei”. Bunăoară, de Valentine’s Day, patru bărbaţi din Suceava au sechestrat două tinere, le-au îmbătat, le-au bătut şi le-au abuzat sexual. O femeie din Constanţa, dorind să-i transmită un mesaj iubitului său, s-a aruncat de la etajul şase. Iar un bărbat din Braşov s-a spânzurat, ca să-i arate soţiei că nu vrea să divorţeze… Un studiu al MAI din România a stabilit că, într-adevăr, cele mai multe violuri şi tâlhării au loc la 14 februarie.
În mod normal, sărbătorile sfinţilor ne trimit la tăcere şi pocăinţă. Dar ce fel de sfinţi sunt ăştia doi, dacă ne aprind cele mai demonice pofte şi ne fac să călcăm în picioare toată învăţătura lui Hristos? Aşa cum biserica nu-i recunoaşte, se pare că participăm la sanctificarea instantanee a unor indivizi şi ăsta e cel mai cumplit sacrilegiu!.. Se spune că unul dintre presupuşii „valentini” ar putea fi un preot roman din secolul III, care binecuvânta căsătoriile, interzise la acea vreme de împăratul Claudiu al II-lea Goticul. Arestat, preotul îi redă vederea unei femei din temniţă, pe nume Leonora, care îl îngrijeşte până la execuţie. Mergând la moarte, el i-a lăsat femeii un bileţel: „Al tău Valentin”. Istoria bisericii ne arată însă că, de fapt, cununiile religioase se oficiază din secolul XI. Şi atunci, ce anume făcea Valentin?
Oricum, în cinstea lui, în 1496, francezii au declarat Ziua îndrăgostiţilor. Nemţii, la rândul lor, sărbătoresc în aceeaşi zi un alt Valentin. Mai există „valentini” şi la alte popoare, iar istoriile lor sunt amestecate în asemenea hal, încât se creează un personaj nou. Niciunul dintre aceştia, totuşi, nu a promovat poftele trupeşti şi nu e sărbătorit de biserica ortodoxă. De acea biserică la care apelăm atunci când ni se naşte un copil, când ne moare cineva sau când pur şi simplu ne este greu… Oare de ce, în astfel de clipe, nu ne rugăm lui Valentin sau Valentinei? Pentru că, se pare, cineva îşi bate joc de credinţa noastră şi, avându-ne de proşti, ne propune sfinţi „morţi”. Iar noi înghiţim tot ce ni se întinde din afară. Nu mai gândim, în locul nostru gândeşte altcineva… Şi atunci, ce fel de dragoste sărbătorim la 14 februarie?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
