În momentul în care preoţii, profesorii, scriitorii şi intelectualii au fost luaţi pe sus, împuşcaţi, deportaţi în Siberii, iar în locul lor au fost aduşi nişte nimicnicenii, acest popor şi-a pierdut măduva spinării, sufletul şi raţiunea. Timp de câteva decenii bune, românii de aici nu prea au avut lideri spirituali sau intelectuali, iar educaţia pe care o primeau distrugea orice rămăşiţă de umanitate, demnitate şi identitate naţională din acest popor. Partidul era unicul înţelept din sat şi din oraş. Nu era niciun om mai răsărit la minte. Nu era nicio posibilitate să crezi că există alt adevăr decât cel oferit de Kremlin. Acest efect al imbecilizării masive se resimte şi acum, şi nu doar în straturile de jos ale societăţii. Avem oligarhi cu ideologie de tractorist şi ţărani cu creier de legumă, şi asta se întâmplă în tot spaţiul fostei URSS.
Săptămâna aceasta ne-am dat seama încă o dată de unde venim şi unde nu vom ajunge niciodată. Două cazuri concrete ne dovedesc încă o dată acest sindrom-postsovietic al prostiei şi al orgoliului de doi bani. Unul dintre ele ne-a arătat un diplomat rus, Rinat Anderjanov, care circula beat, cu girofar şi viteză excesivă şi era cât pe ce să omoare câţiva localnici. Porcălanul a fost filmat, însă asta nu înseamnă nimic în cazul unui diplomat rus bolnav de sindromul imbecilizării sovietice. Mai mult, Ambasada Rusiei s-a grăbit să declare că beţivanul cu imunitate n-are nicio vină, iar cei care l-au filmat au încălcat legea. Nu dă Doamne ca acest „diplomat” să fi omorât nişte oameni. Cu siguranţă că Ambasada Rusiei avea să declare că victimele sunt vinovate şi i-au sărit singure sub roţi.
Dar să nu credeţi că doar diplomaţii ruşi suferă de jumătate de secol de imbecilizare. Mai grav e că acest sindrom persistă şi printre moldovenii noştri, de la mic la mare, de la cioban la demnitar. Un exemplar de acest gen se numeşte Nicolae Sârbu. Este poliţist şi cu câteva zile în urmă a arestat un şofer şi i-a lăsat soţia cu copil mic în maşină, la miez de noapte. Ăsta probabil nici n-a prins Uniunea Sovietică, însă sindromul imbecilizării se transmite din tată-n fiu, şi va trebui să se mai perinde câteva generaţii ca să scăpăm de el. Orice terchea-berchea cu epoleţi e mare mahăr în ţara asta, orice demnităraş e buricul pământului.
E important să nu mai avem încredere în nici unul dintre ei. Vă reamintesc că după 7 aprilie 2009 niciun poliţist n-a fost tras la răspundere. Astfel criminalii cu epoleţi vor continua să împartă legea interlopă şi să creadă că sunt cei mai tari din colhoz. Şi nu doar ei, fiecare cetăţean din acest spaţiu geografic e prostit până la nesimţire.
Acest sindrom imbecilizator ne-a cuprins pe toţi: ruşi, români, moldoveni, ucraineni. Şi nu e de mirare, vă asigur că dacă ar reveni Sovietele acum, şi s-ar pune pe împărţit averile celor care muncesc 24 din 24 cu cei care îşi petrec toată ziua în bodegi, s-ar găsi mulţi de neo-comunişti dornici să fie brigadiri, proletari, jandarmi, secretari, securişti ş.a.m.d. Se spune că Uniunea Sovietică a dispărut de mai bine de 20 de ani.
Însă nu este aşa. URSS-ul s-a oploşit adânc în măruntaiele tuturor popoarelor ex-sovietice şi i-a prostit pe multe secole înainte. Şi va fi foarte greu să luptăm cu acest monstru invizibil, unul care papă orice rămăşiţă de bun simţ şi respect pentru viaţa celor din jur. Aşa că facem slalom printre cretini în continuare, în speranţa că nu ne vom ciocni cu unul dintre aceşti cretini.
