O animație festivistă putem urmări, anual, în preajma Zilei Independenței. Și de data aceasta, politicienii și activiști mai vechi și mai noi își vor agăța ordinele și medaliile la piept și se vor posta în scena luminilor și paradelor. Breasla jurnalistică, va fi și ea prezentă. Însă doar într-o parte, urmărind și așezând pe diverse pagini și ecrane chipurile luminoase ale conducătorilor. ALTĂ DATĂ ÎNSĂ, JURNALIȘTII FĂCEAU SINGURI ISTORIA. Istoria care cineva a trecut-o la ascuns…

LA MOSCOVA, FORȚELE IMPERIALE AU DAT LOVITURA

La 19 august 1991, la Moscova, s-a produs o lovitură de stat. Un grup de persoane, din prima garnitură a partidului comunist și puterii sovietice din URSS, l-au înlăturat pe Mihail Gorbaciov de la putere și au anunțat starea de urgență în țară, cu formarea comitetului extraordinar de conducere, GKCP. Au introdus trupe și tancuri prin orașe, au interzis ziarele și posturile TV-radio, lăsându-le doar pe ale lor, spre a le difuza neîntrerupt comunicatele.
Politicienii din R. Moldova se aflau în concediu. Primii conducători, Mircea Snegur, Alexandru Moșanu și Valeriu Muravschi erau departe de hotarele R.Moldova. Cei care rămăseseră în țară nu dădeau de știre. Iar alții chiar s-au grăbit spre ștaburile comuniste, pentru încropirea unui comitet GKCP local. Între timp, unitățile armatei imperiale dislocate în Chișinău au ieșit din cazărmi. Încă puțin și Televiziunea Națională s-ar fi pomenit sub conducerea „noii” puteri.
În aceste momente, Radiodifuziunea Națională din R.Moldova retransmitea comunicatele grave ale GKCP. Și numai datorită înaltului profesionalism și spiritului de libertate ale jurnaliștilor Redacției Actualități TV, Republica Moldova, ajunsă în pragul independenței sale, a fost salvată. Colectivul programului TV „Mesager” a constituit PRIMA și, câteva ore la rând, UNICA forță media în R.M., dar și în URSS, care a dat ripostă puciștilor, fără ezitare.

EVENIMENTELE CURGEAU FULMINANT, PE ORE, PE MINUTE

Era zi de luni, in care, în URSS, nu apărea nici un ziar. Spre deosebire de Radiodifuziune, cu program de la 6 dimineața până la miezul nopții, Televiziunea Națională urma să-și deschidă postul, abia la ora 15.00. În redacție, se cunoștea că, revenirea primilor conducători ai Republicii la locurile lor de muncă putea să se întâmple nu mai devreme decât spre seară. Între timp, nu puteau fi găsiți nici alți reprezentanți ai conducerii. Însă starea de urgență anunțată din Moscova presupunea ocuparea Televiziunii Naționale de către trupele sovietice.

Valeriu SAHARNEANU, redactorul șef al Redacției Actualități, și-a întrerupt voluntar concediul și s-a prezentat la locul de muncă, din primele minute. Același lucru l-a făcut și Efim JOSANU, fostul redactor șef, momentan președinte al Comitetului Național Olimpic, care a venit să ne ajute, la direct. Ceilalți colaboratori ai redacției, Alexei BARAT, Boris ERUȘEVSCHI, Aneta GROSU, Viorica CUCEREANU, Silvia HODOROGEA, Larisa NAROJNÎI, Clara BACALÎM, Livia LUPAȘCU, Larisa MANOLE, Irina ROPOT, Valeriu URSu, Paulina CONDREA, Stan PETCU, Ion AXENTI, ceilalți regizori, administratori, cameramani, stenografele etc. – s-au încadrat cu toții, rapid și decisiv, în activitățile ce trebuiau să facă față situației.

Între timp, Veaceslav SCOBIOALĂ cu o echipă de colegi, la toate telefoanele, au obosit să mai sune. Nimeni din conducerea Republicii Moldova NU răspundea.
Ce facem? Așteptăm vreun conducător sau acționăm cum ne dictează conștiința și datoria de jurnalist?
Dar dacă răspunde cineva, vine și ne trimite acasă? Sau ne spune să stăm cuminți, să mai așteptăm, să vedem cum evoluează evenimentele..?

Am hotărît să deschidem postul, extra-program, cât mai curând, deși programul Televiziunii, în zilele de luni, începea la ora 15-00.

Petru BOGATU, care era redactor-șef adjunct, responsabil de ediția zilei, și SUBSEMNATUL, în calitate de prezentator și comentator, am intrat în biroul directorului televiziunii, Constantin PÂRȚAC.

I-am declarat ca, în virtutea evenimentelor în desfășurare și a retransmiterii directe a comunicatelor GKCP la Radiodifuziunea Națională, să deschidem postul TV și să informăm publicul cu veridicitate, despre toate ce se întâmplă. Ușor ezitând și afirmând că, ar fi mai rezonabil să așteptăm, să se exprime mai întâi cineva din conducerea Republicii, directorul a permis totuși deschiderea postului cu un buletin informativ, accentuând însă că, până la venirea conducătorilor, nu trebuie să fim prea categorici, adică să nu „stârnim gâștele”.

La întoarcere însă, ne-am întrebat cu Petru, dacă e momentul să fim „cuminți”, așa cum ne îndeamnă directorul, și ne-am dat același răspuns: Spunem totul, la Moscova e puci, dar nu e revoluție. E sfârșit de secol, vom chema populația, deci zilele puciștilor sunt numărate.

BULETINUL INFORMATIV CARE A SALVAT REPUBLICA MOLDOVA

La ORA ZECE și câteva minute (Atenție la oră!), deschidem programul Televiziunii din ziua de 19 august 1991, cu ediția specială a noastră.

Subsemnatul, în calitate de prezentator și comentator, citesc mai întâi câteva știri de ordin general, apoi declar: „La Moscova, forțele reacționare imperiale a întreprins o lovitură de stat, care poate avea continuare nefastă și la Chișinău. Vom încerca să transmitem buletine informative la fiecare oră fixă. Dacă nu vom reuși, va însemna că Televiziunea a fost ocupată de trupele sovietice trimise de comitetul GKCP. De aceea, apelăm la populație să facem front comun, să vină și să construim zid viu în jurul televiziunii, spre a nu permite puciștilor să acapareze instituția. Convinși că, zilele puciștilor sunt numărate!”

Cineva din conducerea a reacționat nu prea afirmativ. A zis că am „stârnit gâștele”, totuși. Dar… După primul buletin, a urmat altul de același fel, prezentat de subsemnatul împreună cu Dumitru AMIHALACHIOAE, cam pe la ora 11-50. Mai departe, nu s-a păstrat consecutivitatea din oră în oră, așa că următorul buletin informativ, l-am avut tocmai la ora 15-00.

LA PORȚILE TELEVIZIUNII, AU ÎNCEPUT SĂ VINĂ ȘUVOAIE DE OAMENI

Pe la ora 12-30 (iarăși – atenție la oră!), am aflat că la Moscova, președintele Rusiei, Boris ELȚIN a urcat pe un tanc, lansând și el un apel către populația Rusiei la rezistență anti-pucistă.

Era momentul în care, colectivul Redacției Actualități a înțeles că nu mai este singur în fața imperiului. Au început a da de știre și unii conducători ai R. Moldova. Au încetat și comunicatele GKCP la Radio Național.

Pe la ora 15-00, ne-a bucurat cu prezența sa vice-președintele Parlamentului, Ion HADÂRCĂ, președintele Frontului Popular din RM, fiind astfel prima persoană oficială a Republicii Moldova care a vorbit în fața microfoanelor la televiziune, în acea zi. Ne-a adus și Apelul Frontului Popular din R.M. către populație, care condamna lovitura de stat anti-gorbaciovistă și chema la apărarea cuceririlor democratice de până atunci.

Ca invitat al unei emisiuni informative, deja ordinare, Ion Hadârcă a relatat cu tot curajul despre evenimentele ce s-au produs la Moscova, declarându-le anticonstituționale și care trebuie respinse cu hotărîre. A chemat la rezistență anti-pucistă, nu numai la televiziune, dar și pe tot teritoriul Republicii Moldova.
Ceilalți conducători au intrat pe post în edițiile de seară ale emisiunilor „Mesager” și „Teleexpres”. Au sunat mai multe declarații ale politicienilor moldoveni, toate condamnau lovitura de stat din Moscova și chemau la apărarea instituțiilor statului și a liniștii sociale.

Astfel, Televiziunea Națională a Republicii Moldova, idem, Redacția Actualități TV, și-a definit procesul de probă a conștiinței.
A completat cum trebuie primele ore de vacuum informativ în Republica Moldova, a chemat populația la ajutor și, astfel,
a înlăturat pericolul unui atac în forță împotriva Televiziunii. Iar salvând Televiziunea, jurnaliștii redacției Actualități TV au salvat și Republica Moldova.

Jurnaliștii care au ținut piept imperiului, în primele ore ale zilei de 19 august 1991, dar și pe parcursul întregii perioade de luptă,
ar fi putut să se poziționeze și ei, în liniște, pe cursul evenimentelor, așteptând ordinele și dispozițiile conducătorilor.
Însă au procedat altfel și au făcut istorie cu litere de aur, în ziaristica pruto-nistreană, dar și în societate.
Au realizat practic o revoluție în direct, asemenea revoluției operate de Televiziunea Română Liberă, la 22 decembrie 1989.
Numai că de data aceasta, la momentul adevărului, mulțimea încă nu ieșise în stradă. Ea fusese mobilizată instant, prin cuvântul liber de la TVM, exprimat în acea dimineață.

SUBSEMNATUL, AM REFUZAT SĂ PRIMESC DISTINCȚIA DE STAT

După consumarea evenimentelor soldate cu proclamarea independenței R. Moldova, mai mulți jurnaliști de la Televiziunea Națională au fost menționați, tot atunci, printr-un decret prezidențial, cu diverse distincții sau titluri de merit.
Unii dintre ei au interpretat acest decret ca un semnal de intimidare, de început al noii stăpâniri peste libertatea presei, obținută cu greu, până la acel moment. Au găsit în el un fel de arătat cu degetul „să știți unde vă este locul – vrem, vă decorăm, vrem – nu vă decorăm”, REFUZÂND SĂ PRIMEASCĂ DISTINCȚIILE.

În ce mă privește, prin același decret al Președintelui Republicii Moldova, la 27 august 1991 (din nou – atenție la dată!)
am fost decorat cu Diploma de Onoare a Republicii Moldova, cea mai înaltă distincție de stat la acel moment.
AM REFUZAT SĂ PRIMESC DISTINCȚIA, printr-o declarație publică întitulată „Onoarea îmi este mai scumpă decât Diploma de Onoare”, publicată în ziarul de atunci „Sfatul Țării” și care a trezit discuții mari ulterioare.

Pe de altă parte, se profila un nou servilism în fața clasei politice, de data aceasta națională, spre a lucra pentru ordine și medalii și a nu face mișcări libere, până nu apar indicațiile „iubiților conducători” – fenomen care se poate observa din plin și astăzi.

INDEPENDENȚA STATULUI ȘI CURSUL „NAȚIONAL MOLDOVENESC” SUNT DEJA ANACRONISME

Evenimentele ulterioare au confirmat temerea jurnaliștilor. Clasa politică a Republicii Moldova, în special, cea de la nivelul superior, s-a grăbit să prindă locul lui Gorbaciov sau Yanayev, pe ecranele televizoarelor.

S-au lăudat, și pe bună dreptate, dar și atribuindu-și cu ușurință niște merite, pentru mobilizarea publicului la ripostă puciștilor și pentru proclamarea Independenței, care astăzi este deja anacronică.

În același timp, DESPRE PRIMELE ORE DE REZISTENȚĂ ANTI-PUCISTĂ, cea când politicienii lipseau din spațiu, iar jurnaliștii TV se aflau singuri în fața imperiului – NU a vorbit NIMENI, NICIODATĂ.

Astfel, s-a reușit cumva estomparea efortului enorm de curaj și probă a conștiinței jurnaliștilor de la Redacția Actualități TV.
Pe parcurs, mai mulți activiști politici de atunci, printre care s-au evidențiat echipe de foști deputați, au cerut și au primit ordine sau medalii de stat dintre cele mai înalte, chiar și peste două decenii.

Doar jurnaliștii de la Redacția Actualități TV, contigentul anului 1991, AU LUCRAT FĂRĂ A SE GÂNDI LA LAURI.

ȘI AU ÎNVINS..!