Franţa a înţeles demult că dacă nu ai alte bogăţii decât oamenii, pământul, soarele şi vița de vie, atunci pe acestea trebuie să le valorifici. Iar grație sistemului de protecție a indicațiilor geografice și denumirilor de origine, pe lângă faptul că-ți valorifici produsul, stimulezi dezvoltarea rurală, îmbunătățești calitatea vieții și promovezi o imagine bună a țării. „Din punctul meu de vedere, sistemul de protecţie a indicaţiilor geografice este un colac de salvare pentru R. Moldova, fiindcă nu dispunem de zăcăminte minerale sau de petrol și tot ce avem noi mai scump – pământul, condiţiile naturale, forţele de muncă – le putem valorifica spre beneficiul nostru”, afirmă Svetlana Munteanu, doctor în chimie și vicedirectorul Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a RM (AGEPI).
Potrivit Svetlanei Munteanu, prin acest sistem de protecție are de câştigat nu doar producătorul, dar şi consumatorul, fiindcă are certitudinea calităţii şi a originii produsului. „Consumatorul nu va fi înşelat. Doar producătorii care vor înregistra indicaţiile geografice sau denumirile de origine vor avea dreptul să utilizeze această indicaţie”, precizează expertul.
Patru indicații geografice, înaintate Comisiei Europene spre a fi protejate
Până la sfârşitul anului trecut, la AGEPI au fost înregistrate patru indicaţii geografice autohtone – primele patru, de fapt, și anume trei indicații geografice pentru vinuri – Valul lui Traian, din zona de sud, Ștefan Vodă, şi cea de-a patra – Divin – fiind pentru rachiul de vin învechit. „La mijlocul anilor `90, R. Moldova a înlocuit „Cognacul”, care este denumirea unei regiuni din Franţa și o denumire de origine protejată. Aceste patru indicaţii geografice au fost înaintate Comisiei Europene spre a fi protejate”, menționează doctorul în chimie.
La rândul ei, partea europeană a înaintat un nou lot de indicaţii care urmează să fie protejate de R. Moldova. „Fiecare ţară europeană, dar și altele au propriile lor indicaţii geografice. Ba mai mult, această practică ia amploare. Aceste patru pe care le-am înaintat vor fi publicate în Jurnalul Oficial al UE şi orice persoană interesată, care are un interes legitim şi care consideră că acordarea protecţiei unei indicaţii geografice i-ar putea încălca unele drepturi, poate să se opună în decurs de două luni. Pentru denumirile de origine Ciumai şi Romăneşti nu a fost nicio obiecţie, sperăm că și aceste patru indicații noi vor trece cu brio examenul”, opinează Svetlana Munteanu.
În căutarea noilor indicații geografice
Mai mult, AGEPI este în prezent „în căutarea” noilor indicaţii geografice solicitând ajutorul de la cinci ministere, și anume, de la Ministerul Culturii – pentru obiecte de artizanat, de lemn, Ministerul Agriculturii, Ministerul Sănătății – pentru plante sau ape curative, Ministerul Mediului – resurse minerale şi naturale, şi Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale. De cealaltă parte, deși producătorii vor să acceseze acest mecanism de protecţie, nu cunosc bine acest sistem, întrucât Legea este relativ nouă – din 2008. Asta în timp ce pentru consumatorul european sistemul este unul cunoscut și de încredere. Indicaţiile geografice garantează originea şi calitatea, iar pentru aceasta trebuie trecute etapele de aprobare. „Totuși carul s-a urnit din loc. Mai mult, Cricova, Mileştii Mici şi Divin vor fi protejate ca indicații geografice imediat ce sunt înregistrate în conformitate cu legea”, spune vicedirectorul AGEPI.
Legea nu stipulează care produse sau denumiri geografice pot fi protejate în calitate de indicaţii geografice sau denumiri de origine, însă produsele dintr-o anumită zonă geografică posedă calităţi care pot fi atribuite respectivei zone. Sunt cultivate pe un anumit sol sau există anumiţi factori etno-culturali, tradiţii, care nu pot fi transferate în altă parte”, afirmă Munteanu.
Totuși, producătorii noştri nu prea se avântă. Indicaţiile geografice sunt un monopol colectiv, întrucât doar un grup poate solicita protecţia. Poate fi doar o persoană, atunci când în localitate nu mai sunt alţi producători de asemenea produse.
Politica agrară din UE, mână-n mână cu dezvoltarea rurală
De asemenea, sistemul de protecție a indicaţiilor geografice ne ajută în cazul în care produsele înglobează în sine nu doar munca, dar şi istoria, tradițiile, iscusinţa pentru creşterea unui anumit produs agricol. „Este păcat să nu folosim acest sistem atât timp cât prin intermediul indicaţiilor geografice oamenii ar putea obţine o valoare adăugată produsului lor”, e de părere doctorul în chimie.
Ulterior, toţi producătorii care activează într-o arie geografică protejată pot să folosească denumirea zonei respective cu condiţia că vor produce produsul exact conform regulilor stabilite în caietul de sarcini. „Mecanismul de protecție a contribuit foarte mult la dezvoltarea regională a Europei, la dezvoltarea infrastructurii, a îmbunătățit calitatea vieţii, a rezolvat problemele exodului din zonele rurale, se atrag investiţiile etc. Politica agrară din UE merge mână-n mână cu dezvoltarea rurală. Promovând produsul cu o anumită origine, promovezi imaginea localităţii, a ţării, atragi turiştii, fonduri, dar şi promovezi ţara”, opinează specialiștii.
Însă nu oricare localitate se poate bucura de o reputaţie pentru anumite produse. În cazul indicaţiilor geografice este o legătură strânsă între mediul de unde provine, originea produsului şi reputaţia lui. „Sistemul de indicaţii geografice este mult mai puternic decât s-ar părea la prima vedere. Nu sunt nişte simple marcaje care le pui pe etichetă”, declară Munteanu.
Moldova va fi o ţară a indicaţiilor geografice
În timp ce R. Moldova protejează peste 800 de denumiri de origine, noi avem protejată doar una, și anume, Romanești. Totuși, potrivit specialiștilor, potențialul nostru este mult mai mare – începând de la producerea nucilor, fructelor, mierii, vinurilor, pe care am putea să le promovăm sub anumite indicaţii geografice – până la ii, covoare și prosoape. „De ce să exportăm doar materia primă şi să nu producem produsul finit? De exemplu, nu am văzut nicăieri dulceaţa de nucă, care este un remediu natural foarte bun. Dulceaţa de nuci sau de trandafir sub anumite indicații geografice ar putea-o produce şi femeile de la ţară care nu au de lucru. De asemenea, iile, covoarele prosoapele tot pot fi protejate sub anumite indicații geografice, iar femeile de la ţară ar putea să facă un ban din talentul lor”, consideră doctorul în economie.
Din punctul de vedere al vicedirectorului AGEPI, Moldova trebuie să devină o ţară a indicaţiilor geografice. „Încetul cu încetul se pierde totul. R. Moldova nu e doar o bucată de pământ, dar este un popor cu tradiţii, cu valori, care trebuie să se reînnoiască din generaţie în generaţie. Așadar, oamenii noștri trebuie informaţi, convinşi”, spune ea.
Georgia, din nou cu un pas înaintea R. Moldova
Deși Georgia a aderat la Aranjamentul de la Lisabona privind protecţia denumirilor de origine a produselor şi înregistrarea lor internaţională cu câțiva ani mai târziu decât R. Moldova (noi am aderat în 2001), are deja peste 30 de denumiri de origine protejate, dar noi doar una – Romăneşti.
La 19 aprilie 2007 a fost depusă prima denumire de origine naţională din RM pentru înregistrare în baza Aranjamentului de la Lisabona – „Romăneşti” (vinuri roşii). Menţionăm că desemnările denumirilor de origine şi a indicaţiilor geografice se aplică produselor agricole şi alimentelor ce au o legătură strânsă cu o anumită regiune sau loc. Un produs cu logoul respectiv are caracteristici specifice sau o reputaţie asociată cu o anumită zonă. „UE acceptă doar produse cu origine controlată. Nu e posibil să creşti struguri la sud şi să fabrici vinul la nord. Înregistrarea indicaţiilor geografice se face la AGEPI şi costă câteva mii de lei, dar ai garanţia unei protecţii internaţionale garantate”, afirma pentru TIMPUL viceministrul Economiei, Octavian Calmâc.
Dispute din cauza… brânzei
Printre primele produse care au provocat dispute în UE s-a numărat brânza „Feta”. În 1994, guvernul grec a cerut Comisiei Europene să înregistreze „Feta” ca denumire de origine protejată. Şi denumirea a fost înregistrată desemnând brânza fabricată exclusiv în anumite regiuni din Grecia, din lapte de oaie, uneori amestecat cu lapte de capră. Ulterior, Danemarca, Germania şi Franţa au atacat decizia Comisiei la Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, invocând faptul că „Feta” e produsă în mod tradiţional şi pe teritoriul lor, de ani de zile. Curtea a dat aici câştig de cauză reclamanţilor, iar Comisia Europeană şi-a revizuit decizia. Mai târziu, Comisia Europeană a reexaminat cererea formulată de guvernul grec şi a adoptat, în 2002, un nou Regulament, prin care „Feta” redevine denumire de origine protejată. Şapte societăţi germane, producătoare de brânză „Feta” din lapte de vacă, au cerut Tribunalului să anuleze această a doua decizie. Dar acţiunea a fost respinsă. Brânza „Feta” a rămas o denumire de origine protejată.
