Soarta „omuleţilor verzi” din Rusia: „Mamă, nu-ţi face griji. Nu sunt în Doneţk, sunt la Damask”

Desigur, participarea Rusiei în Siria este un mare mister, un mare semn de întrebare. Să începem cu cel mai important lucru – sunt sau nu sunt soldaţi ruşi în Siria? Amintim, prima dată au apărut unele referinţe vagi, iar apoi în reţelele sociale au început să pâlpâie fotografii cu soldaţi ruşi pozând pe fundalul unor panouri în care cu priviri prietenoase ne examinează Putin şi Assad, comentează scriitorul rus Matvei Ganapolski.

Redăm mai jos textul sau apărut pe TSN.ua.

Cea de a două ghicitoare, de partea cui joacă Putin? Lupta cu ISIS este o „misiune sfânta”. Desigur, fiecare ţară trebuie să facă ceva pentru a opri această ideologie mizantropă. Şi cel mai bun lucru din toate este că Rusia se se alăture acestei lupte comune. Dar ce vedem? Rusia nu merge în Consiliului de Securitate al ONU să ridice problema alăturării la coaliţia anti-ISIS. OK, înţelegem, e supărată pe Naţiunile Unite şi Consiliul de Securitate pentru că a vrut s-o aducă în faţă Curţii Marţiale pentru doborârea avionului malaezian, dar să-l sune pe Obama, să îşi ofere serviciile, şi să fie de acord cel puţin cu faptul că nu cele două armate nu vor trage una în altă – era la mintea cocoşului. Dar nu. Vedem o uimitoare şi incredibilă – la fel că în Crimeea şi Donbas – pătrundere hibridă, în secret, a „omuletilor verzi” şi echipamentului militar rusesc în Siria.

Şi iată că auzim aceleaşi murmurat al oficialilor ruşi care susţin că nu sunt nici forţe nici echipamente militare ruseşti în Siria – totul este atât de familiar că mă face să mă gândesc la ce îi mai rău. Au trecut câteva zile, iar acum apar „confesiuni” zgârcite. De la „noi nu suntem acolo, nu este nimic de comentat”, au ajuns să spună „da, îl ajutăm pe Assad cu echipamente, arme şi consultanţi militari”. Of, cât de cunoscut sună aceste cuvinte.

Criză rachetelor din Cuba, Afganistan? Cu siguranţă toate se repetă? Da, se repetă, dar se pare că nu atât de mult, pentru că America acum răspunde urgent. Cât face numai rugămintea fără precedent a SUA adresată Greciei. Atenţie la formulare: „să nu acorde spaţiul aerian elen pentru ajutorul umanitar rusesc”. SUA numesc livrările de arme ruseşti de arme la fel cum le numeşte Moscova însăşi – „ajutoare umanitare”. Deci este conştientă de adevărată destinaţie a transporturilor Rusiei pentru Siria?

Prima versiune: Putin sincer şi fără motiv vrea să ajute în războiul contra ISIS. Dar această versiune pică rapid pentru că, mai ales pe fondul relaţiilor proaste cu Occidentul, Kremlinul ar fi declanşat o isterie propagandistică şi ar trâmbiţă în toată lumea că Rusia a plecat la război să salveze lumea.

Opţiunea doi: Putin vrea să se opună americanilor ajutându-l pe Assad. Apropo, generarea de haos în Europa prin creşterea numărului de refugiaţi – este o teorie foarte populară acum. Într-adevăr, cum loveşti în Merkel şi Hollande mai dureros? Cu arme nu poţi – cel mai simplu – cu migranţi. Este necesar să se arunce mai multă benzină pe focul sirian pentru că noi hoarde de refugiaţi să invadeze Europa, care şi aşa suferă de un aflux constant de refugiaţi din ţările cu probleme. Că doar nu vor veni în Rusia.

Dar această versiune este pentru mine neacceptabilă. Pentru că Putin, în primul rând, nu este un strateg şi astfel de planuri pe termen lung este incapabil să pună la punct. Iar fugă sirienilor a început cu mult înainte că Puţin să înceapă să trimită „ajutoare umanitare” lui Assad.

Rămâne a treia opţiune. Puţin începe să participe la lupta cu ISIS în acelaşi mod cum a participat la războiul declanşat împotriva „Al-Qaeda” în 2001. Numai că atunci a făcut-o sunandu-l pe Bush pe 11 septembrie, acum – a intervenit în conflictul sirian. Iar pe 15 septembrie, la New York, el se va ridică la tribună sesiunii Adunării Generale a ONU şi cu mândrie va declara: „Eu sun salvatorul omenirii”. O versiune frumoasă. Şi, probabil, Putin ar fi reuşit să facă pace cu Occidentul, începând să lupte pe faţă cu ISIS. Şi poate Obama ar fi apreciat această contribuţie, dar problema este că … nu prea există contribuţie. Există doar un ciudat transfer de tehnică militară, livrată în secret. Există un număr neprecizat de trupe ruseşti trimise în Siria şi sortite să se întoarcă acasă sub formă de „cargo 200”, există şi Decretul lui Putin care interzice publicarea datelor privind pierderile armatei ruse pe timp de pace, de fapt pe timp de război nedeclarat.

Pe scurt: se poate vedea începutul unei poveşti urat mirositoare. Poveste care, la fel că toate celelalte începute de Vladimir Putin, duce la escaldarea conflictului. Atunci când există Assad, ale cărui zile se spune că sunt pe terminate, există o coaliţie de lupta anti-ISIS care se războieşte disperat cu principalul pericol al lumii moderne – mai există şi „omuleţii verzi” din Rusia, care din nou şi din nou, hoţeşte, joacă de partea celui care pierde. Putin crede în geniul sau şi procedează în consecinţă. Dar fără îndoială el va pierde cum pierde în mod obişnuit.

sursa: paginaderusia.ro