Sora mai soră decât sora

În primul rând, dacă de douăzeci de ani vorbim de independenţa acestei ţări, atunci cum e posibil ca un cetăţean al acestei ţări să fie împuşcat de cetăţeanul altei ţări pe teritoriul Moldovei şi cei din urmă să afirme că s-au respectat cu stricteţe normele de menţinere a păcii?

Dacă aş povesti unui neamţ sau unui elveţian, oameni simpli ai unor ţări respectate, că în ţara mea menţinerea păcii e responsabilitatea ruşilor, şi-ar imagina una din ţările arabe în care interesul pentru petrol e bănuit din pricina uniformelor americane venite să menţină pacea. Iar dacă le-aş spune apoi că suntem o ţară independentă, ar zâmbi cu îngăduinţă.

Dar, ca să revin, cel mai ciudat şi revoltător este faptul că ei ne atrag atenţia că sunt persoane ce au interese să agite apele, iar noi ar trebui să ne gândim la consecinţe. Această afirmaţie mă trimite cu gândul în două direcţii diferite. Pe de o parte, îmi aminteşte discursul lui Ceauşescu din decembrie ’89, care ne avertiza că în Timişoara un grup de vandali şi agenţi străini tulbură ordinea; iar pe de altă parte, îmi sună în cap ca o ameninţare şi mă gândesc din nou la naţiunile surori între care una e întotdeauna mai soră decât cealaltă, mai mare decât cealaltă, mai în măsură să stabilească termeni şi condiţii.

Fiindcă atunci când are loc un astfel de incident, atragerea atenţiei asupra consecinţelor nu sună ca un avertisment despre cancer dat fumătorilor, ci mai degrabă ca un tătic furios care îi arată fiului arătătorul în mişcare (au-au!) sau mai degrabă bâta de pe dulap.

Ca să înţelegem de pe ce poziţii de „egalitate” ni se comunică cum trebuie să ne comportăm, e suficient să avem în vedere că, deşi atitudinea reprezentantului lor în Republica Moldova a stârnit – de asemenea – valuri de proteste, din pricina aroganţei şi impertinenţei cu care s-a exprimat în problema dată, sora mai soră nu a suflat nicio vorbă despre el. Cum s-ar spune, nici nu l-au scuzat, nici nu l-au acuzat.

S-a trecut dubios cu vederea faptul că moldovenii de aici şi din alte ţări cer cu disperare alungarea domnului Kuzmin, care va rămâne în istoria gafelor diplomatice prin inspiraţia proastă şi grotească pe care a avut-o când s-a gândit să se facă înţeles cu ajutorul lui Winnie Pooh. Poate dumnealui are dubii, dar unii dintre noi au citit şi cărţi mai serioase.