Nu în zadar Rusia permanent ţine să pericliteze atât securitatea noastră economică (cazul embargourilor) sau militară (insistenţa de a ne păstra neutralitatea), cât şi cea informaţională (cazul LADOM, când s-a cerut respectarea de către mediile radio şi TV a legii despre limba de stat).
Este cunoscut că, şi în cele mai democratice ţări, activitatea mass-media este controlată de către stat. De la început însă doresc să clarific un lucru. În acest articol nu voi avea în vedere genul de control/cenzură practicat de state precum Rusia, Iranul s-au Moldova pe timpul comuniştilor. Mă voi referi strict la controlul care asigură ţara cu un cadru democratic al activităţii mediilor de informare în raport cu populaţia şi interesele ţării.
Se zice că corpul uman este ceea ce el consumă. Acelaşi lucru se poate afirma şi despre mintea omului. Mediul informaţional în care noi ne aflăm determină gândurile, valorile şi ca rezultat modul în care noi acţionăm. Sunt sigur că, dacă n-ar fi fost recepţionate la noi cu atâta uşurinţă canalele din Rusia, noi nu am mai fi avut în Moldova votul etnic şi, respectiv, dacă NIT-ul şi „Omega” ar fi activat într-un mod democratic, cetăţenii noştri nu erau să se lipsească singuri şi nesiliţi de nimeni de posibilitatea de a-şi alege preşedintele.
În context, doresc să mă refer la un studiu realizat în două orăşele, situate pe ambele părţi ale hotarului dintre SUA şi Canada. Studiul relata că în orăşelul american crima şi violenţa erau ca la ele acasă, pe cand poliţistul din localitatea canadiană nici nu putea să-şi aducă aminte când la ei ultima dată s-a întâmplat vreun omor. Concluziile acelui studiu au menţionat mai multe cauze care au generat acea stare de lucruri, însă cel mai important motiv a fost considerat mediul informaţional în care se aflau locuitorii acelor două urbe.
În aşa fel, dacă jurnaliştii americani, de la posturile de televiziune locală, în fiecare zi se ocupau de numărarea cadavrelor umane provenite de la omucideri, savurând în acelaşi timp toate detaliile legate de mediul lor violent, jurnaliştii canadieni veneau în faţa populaţiei cu probleme legate de poluarea tundrei, migraţia somonului pacific ori armonizarea relaţiilor interetnice dintre francezii şi englezii din regiunea Quebec. Astfel, populaţia acelor orase, aflate doar la câţiva kilometri unul de altul, trăia în două medii informaţionale total diferite, în consecinţă, îşi construia şi modul de a gândi la fel de diferit.
Cred eu că şi experienţa Australiei ne-ar fi de mare folos. În această ţară există cinci mari posturi de televiziune recepţionate gratis. Două sunt publice şi trei private. Toate oferă o gamă largă de programe dintre care o bună parte constituie cele cu caracter informaţional şi educativ (atât pentru cei maturi, cât şi pentru copii). Violenţa pe ecrane este redusă la minimum, iar atunci când este prezentă publicul este preîntâmpinat prin afişările respective. Astfel că se reuşeşte menţinerea în ţară a unui climat informaţional benefic pentru societate, ceea ce i-a ajutat pe australieni să-şi construiască un stat foarte prosper şi în acelaşi timp cu un nivel scăzut al infracţionalităţii şi al corupţiei.
Încercând să aflu care este totuşi motivul că aceste posturi TV se străduiesc să activeze în folosul societăţii, fără ca să fie tentate să alimenteze curiozitatea instinctelor noaste animalice faţă de chestiunele „picante” ale vieţii umane, am descoperit o chestie interesantă. Un control direct din partea statului, de fapt, nu există. Însă, la cea mai mică abatere de la normele democratice ori deontologice, sesizate de societate ori de stat, urmează sancţiuni drastice care sunt aplicate imediat, ajungându-se chiar la sistarea neîntârziată a activităţii posturilor respective. În aşa mod, cunoscând care este reacţia rapidă şi hotărâtă a statului la abaterile de acest gen, canalele TV şi radio singure se străduiesc să se menţină într-un cadru civilizat.
Să revenim la situaţia din R. Moldova. În timpul referendumului din nou s-a menţionat abaterea NIT-ului de la normele deontologice. Care a fost reacţia statului? ZERO. Acum rămâne doar să ne imaginăm în ce fel de centru propagandistic şi de manipulare a oamenilor se va transforma acest canal televizat în timpul campaniei pentru alegerile parlamentare.
Un lucru este important să fie înţeles de liderii noştri: democraţia nu este o mană cerească, ce cade singură din cer atunci când îţi doresti foarte mult. Deseori ea are nevoie de un anumit grad de impunere. Australienii, de exemplu, sunt impusi prin lege să participe la alegeri, în caz contrar, plătesc o amendă usturătoare. Cu toate acestea, nimeni nu afirmă că Australia este un stat nedemocratic.
Dr. Stelian Manic, University of Adelaida
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
