Stejarul lui Kotovski

(Cântec despre Kotovski din antologia Stejarul lui Kotovski, alcătuită de Efim Junghietu, Ed. „Literatura Artistică”, Chişinău, 1981)

Zilele astea am avut impresia că Moldova e un platou de filmare sud-american (doar că mult mai friguros), în care se filmează o nouă telenovelă. Comuniştii s-au pornit în turneu prin republică, reuşind să strângă în teritoriu câteva zeci de oameni (poate, totuşi, sute – în total) care să strige distraţi: „Jos Aliansu’!”.

Recunosc, şi pe mine m-a amuzat să-i văd pe câţiva „lideri” comunişti scoşi de la naftalină, la care s-au adăugat câţiva gopnici şi câţiva pensionari. Cu asta i-am bătut pe sud-americani, ei nu ar fi în stare să creeze asemenea scene groteşti!.. Ca să nu mai amintesc de faptul că la microfon, din când în când, apărea şi câte-un lider cu nume ca Bivol sau Gorilă. Aici scenaristul telenovelei a exagerat.

„Protestatarii” sunt adunaţi sub simbolul mărului roşu – un detaliu care te pune pe gânduri, căci e destul de greu să găseşti un măr normal la început de iarnă. Trebuie să fie ori plin de conservanţi şi de pesticide, ori să fie cel puţin zbârcit, dacă nu stricat. Nu e nimic ruşinos în merele stricate iarna – din contra, pe unii îi inspiră. De exemplu, romancierul francez Honore de Balzac, când se apuca de scris, se îmbrăca în haine de călugăr şi ţinea în sertar mere stricate. E adevărat, pe „scena” Moldovei, hainele călugăreşti au fost schimbate cu drapele roşii…

„Protestatarii” comunişti mi-au amintit şi de celebrul Grigori Ivanovici Kotovski şi haiducii lui. Ca şi „rebelii” de acum un secol, aceştia de azi vor să-i dea jos pe „contrabandiştii” de la putere, ca să-i bage la guvernare pe „contrabandiştii” lor. După ce a activat ca un tâlhar ordinar, lui Kotovski i s-au făcut statui, chiar dacă a fost omorât de un tovarăş jignit că marele haiduc atentase la soţia lui.

În aceeaşi culegere pe care am citat-o mai sus, există o poezie „populară” care ne permite să ne dăm seama până unde poate merge falsificarea. Fiţi atenţi:

„Cine trece Valea Sacă
Cu hangerul fără teacă
Şi cu pieptul dezvelit?
Îi Kotovski cel vestit!”

Oare seamănă sau mi se pare mie cu versurile din „Andrii-Popa” culese de Vasile Alecsandri:

„Cine trece-n Valea-Seacă
Cu hangerul fără teacă
Şi cu pieptul dezvelit?
Andrii-Popa cel vestit!”?

Telenovela „protestelor” comuniste poate provoca amintiri bogate. Printre care şi piesa Gopnicii, a lui Mike Naumenko (Zoopark): „Ei sunt gopnicii,/ Ei nu mă lasă să trăiesc”. N-o s-o lungesc însă cu amintirile, pentru că acestea ar putea fi mai lungi ca ale lui Ion Creangă… O să închei cu o remarcă, una neplăcută.

Urmărind reportajele de la proteste, la un moment dat, am avut impresia că printre cei care scandează „Jos Aliansu’!” se află şi Vlad Filat. A fost doar o impresie, pentru că nu avea cum să fie acolo. Dar imediat mi-am dat seama că Vlad Filat s-ar putea bucura de lozincile „protestatarilor”. Pentru că şi el, până nu demult, chiar dacă prin alte cuvinte, spunea acelaşi lucru: „Jos Aliansu’!”.

Şi încă un lucru la care nu vreau să mă gândesc: oare „haiducii” de acum, la fel ca cei ai lui Kotovski de pe vremuri, nu se odihnesc la umbra unui stejar?

În fine, dacă cineva se bucură acum de mirosul merelor stricate, atunci (la fel ca şi în clipul publicitar, la finalul căruia Vlad Filat le mulţumeşte agricultorilor) ar trebui să aibă o voce caldă şi să spună „haiducilor”: Mulţumesc.