Știrile neoficiale

După zece episoade eşti tot acolo cu acţiunea. Nu mi-am putut face o părere semnificativă.

Însă am plecat la sat. La sat e alt puls. Fiindcă oamenii vorbesc fără ocolişuri. Şi afli tot felul de lucruri noi. Mai întâi m-am bucurat să mă întâlnesc cu verişoara Rodica. Ea trăieşte la Londra cu soţul şi cei doi băieţei, dintre care cel mic s-a născut acolo. După o pauză de câţiva ani, a venit acasă în concediu. Ca să vadă băieţii – mi-a spus – ţara din care venim. Ce m-a impresionat la această întâlnire a fost atitudinea Rodicăi faţă de copii. Ajutaţi-i să scoată apă din fântână – ne ruga – ca să vadă şi ei cum e. I-a dus să vadă cum se tund oile, cum se taie o găină, cum se face brânza. E important să ştie de unde se trag şi cum se trăieşte în Moldova. Ne-am şi distrat fiindcă băiatul mai mic, de şase ani, spune la şcoala londoneză că e născut în Moldova, deşi s-a născut în Anglia. Nici vorbă de jena pe care am văzut-o la unii studenţi moldoveni, care sunt ruşinaţi de ţara lor şi o dispreţuiesc. Şi, evident, această încântare e din munca părinţilor şi e meritul lor.

Însă tot atunci când ne-am întâlnit cu verişorii, am mai povestit şi cu oamenii din jur. Aşa am aflat că unii chişinăuieni vor să-l schimbe pe Chirtoacă. Şi pe cine să pună în loc – am întrebat. Păi asta e problema: că nu au altul mai bun. Şi în acest punct al discuţiilor noastre, am căzut de acord până la ultimul.

Iar apoi conversaţia a trecut la viaţa sătenilor. Şi aşa am aflat că un mare politician a mers în sat şi a dăruit o icoană. Sigur, părintele le-a spus sătenilor că el nu face campanie electorală. O icoană poate dona oricine, în rest e treaba fiecăruia. Însă politicianul în cauză a reuşit să convingă mulţimea de oameni. Ştiţi cum? Întorcându-şi buzunarele pe dos. Da, da, chiar aşa. Le-a spus oamenilor că înţelege sărăcia lor: „uite, nici eu nu am bani” şi şi-a întors buzunarele pe dos, chiar sub ochii lor, ca să vadă ei singuri cum nici politicienii nu au bani.

La această poveste am râs cu lacrimi, deşi cred că era mai potrivit să plâng. Fiindcă într-adevăr metoda folosită în discurs de respectiva persoană a fost una inspirată, care i-a convins pe bieţii săteni, care îşi spuneau unii altora: „Păi de unde să aibă bani? Clar nu are, dacă ţara e săracă!”. Aşa că, în final de dialog, ne-am făcut o urare: să ne dea Dumnezeu tuturor sărăcia politicienilor! Şi banii lor.