Autorul Ilya Chlaki este un dramaturg rus, care creează în Germania. Piesa a fost tradusă de actrița Elvira Platon-Râmbu, basarabeancă, director artistic al Teatrului de Stat din Oradea. 
 
Recenziile spun că este un spectacol care merită văzut atât de părinți, cât și de copii. „Storcătorul de fructe” este o piesă realistă, creată în baza unui text care abordează probleme tipice spațiului postsovietic, și anume, conviețuirea unei familii numeroase într-un singur apartament.

În spatele scenei

Deși piesa a fost un succes, jucându-se de la premieră încoace cu sala plină, în culise se întâmplă lucruri mai puțin plăcute. La câteva zile după premieră, Elvira Râmbu denunța pe o rețea de socializare faptul că a aflat despre montarea piesei doar din presă și că nici autorul nu a fost informat. Contactat de ziarul TIMPUL, Ion Grosu, directorul Teatrului Național „Mihai Eminescu”, întreba amuzat de situație: „Aveți dovezi că s-a întâmplat anume așa cum zice Elvira Râmbu? Nu. Noi am colaborat cu autorul direct”.

Regizorul piesei, Vitalie Drucec, susține, la rândul său, că a discutat personal cu autorul Ilya Chlaki care a fost foarte bucuros să afle că piesa lui este jucată la Chișinău. „Doamna Elvira trebuie să înțeleagă că legea dreptului de autor din Moldova diferă de cea din Europa și că noi vom plăti pentru utilizarea piesei și avem deja contract cu autorul. E păcat că Elvira Râmbu a uitat cum supraviețuiește teatrul din republică, după ce s-a mutat în Oradea. De exemplu, bugetul piesei „Storcătorul de fructe” a fost de doar 1500 lei. Repet, autorul și serviciile traducătoarei vor fi remunerate în curând. Elvira face prea multă spumă la tema aceasta și chiar nu se merită!”, afirmă Vitalie Drucec.

Au aflat din presă

Pe cealaltă parte a baricadei, Elvira Râmbu povestește că, deși ea a răspândit versiunea tradusă a piesei și răspunde pentru acest fapt, orice folosire a traducerii trebuia să fie discutată atât cu autorul, cât și cu traducătorul, căci așa prevede legea. Cu toate astea, „despre montarea piesei eu am aflat din presă, iar Ilya Chlaki, necunoscând româna, a aflat despre acest lucru de la mine. Ambii am fost profund deranjați. Înțeleg că nu sunt bani, dar o simplă consultare cu noi ar fi schimbat situația radical. După ce i-am contactat tot eu, ne-au propus mai puțin de 100 euro, cu o impertinență ieșită din comun, fără să se intereseze măcar cât am cere noi”, spune Elvira Râmbu.

Purtătorul de cuvânt al lui Ilya Chlaki a declarat pentru TIMPUL că, „deși spectacolul se joacă deja, contractul cu autorul nu a fost semnat încă. Negocierile se duc prin intermediul Elvirei Râmbu, care își face treaba foarte lent. Cu circa două săptămâni în urmă, ea a transmis contractul standard juristului Teatrului „Mihai Eminescu” pentru examinare. Este în interesul teatrului să semneze cât mai curând contractul cu I. Chlaki, deoarece redarea textului fără contract reprezintă încălcarea drepturilor de autor, însă ei nu prea se grăbesc. În cazul în care în viitorul apropiat ei nu vor semna contractul cu domnul Chlaki, o să apelăm la ajutorul dumneavoastră, dar, momentan, autorul propune să le mai dăm o șansă”.

Ca la noi…

Dacă în lumea occidentală drepturile de autor și remunerarea pentru actul de creație intelectuală este sfântă, iar cei care încalcă aceste drepturi sunt pasibili de amenzi astronomice, R. Moldova, din acest punct de vedere, moștenește încă deprinderile sovietice. Cu siguranță că scenele autohtone nu au bugete pregătite pentru achiziționarea pieselor cerute de un public spectator din ce în ce mai exigent în așteptări, însă metoda de punere în scenă a unor spectacole în dispreț total față de munca acelora care au creat respectiva operă de artă nu e o manieră caracteristică, cu atât mai puțin, într-un locaș cultural. Mai ales că (iar acest caz este elocvent), de cele mai multe ori, este vorba despre lipsă de comunicare. E o situație jenantă atât pentru cei care au pus ilegal spectacolul în scenă, cât și pentru cei nevoiți să se umilească ulterior ca să-și obțină banii cuveniți…
 
Cea mai mare amendă dată unei persoane fizice pentru încălcarea drepturilor de autor a încasat-o un canadian, care a fost obligat să plătească 42.000 de euro pentru descărcarea ilegală a două filme. În Japonia, țara cu cele mai aspre legislații în domeniu, încălcarea drepturilor de autor se pedepsește cu doi ani de închisoare și amendă de 25.000 de dolari.