Eram deja în Moldova independentă, când Maria s-a săturat să picteze. Într-o seară, a ieşit să se plimbe, să admire natura, să se inspire… A ajuns pe un câmp şi n-a mai vrut să se întoarcă. Noaptea s-a culcat pe iarbă şi, în loc de pernă, şi-a pus sub cap palma. Nu-i mai era nici foame, nici sete. Se gândea că, de va găsi pe câmpie mulţi bani, îi va da săracilor şi va face un lucru bun. S-a trezit şi a mers mai departe, zile şi nopţi, fără să ştie încotro se îndreaptă. Mergea înainte, fiindcă oriunde ar fi luat-o, tot înainte ar fi mers. Acolo, departe, trebuia să fie ceva…
Îngheţase. Limbile sure ale vântului o purtau pe câmpie, ca pe o minge, iar Maria se întreba dacă se află în rai sau în iad. Tristă, şi-a lipit paltonaşul de piept şi a privit cerul: „Oare a fost deja sfârşitul lumii?”. Ca să se încălzească, Maria a vrut să danseze, dar nu ştia cum. Ea nu a dansat niciodată. Ştia că oamenii care dansează se simt bine, însă, priviţi dintr-o parte, seamănă cu nişte tâmpiţi care se frământă să facă ceva, dar nu le iese nicicum. Obosită, s-a culcat jos, pe burtă. A îmbrăţişat câteva fire de iarbă, ca să n-o ia vântul, şi le-a sărutat. S-a scărpinat la subsuori, amintindu-şi că demult nu s-a spălat, foarte demult nu şi-a ros dinţii cu periuţa – şi-i netezea numai cu limba. Maria nu mai ştia cum arată, dar credea că e frumoasă.
S-a gândit să meargă acasă, dar habar nu avea încotro s-o apuce, nici cu ce se va ocupa în continuare… A pictat o viaţă întreagă, flămândă şi singură. După căderea URSS, a crezut că lucrurile se vor schimba spre bine, ca să constate la urmă cu stupoare că arta plastică a rămas dirijată de aceiaşi imbecili laşi, acceptaţi la saloanele sovietice. Aceste mutre scârboase o depărtau tot mai mult pe Maria de lume…
Trecuse un an de când ea ieşise la plimbare, când, într-o bună zi, nişte trecători au găsit pe malul unui iaz oasele Mariei… Era cu gura foarte larg căscată… Înainte de moarte, Maria a vrut din toată inima să ne spună ceva şi a strigat din răsputeri, ca s-o auzim… Numai că strigătul Mariei l-au auzit doar gândacii, iarba, râmele, iazul şi păsările cerului. Ca de obicei, oamenii nici n-au vrut să se uite la ea…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
