Deci, cetățenii noștri sunt mai fericiți decât cetățenii altor o sută de state. Mai fericiți ca cei din România care s-a poziționat pe locul 57, ca cei din Grecia unde cetățenii noștri își petrec vacanțele de vis. Această țară a ocupat doar locul 87. Și mai jos s-a poziționat o altă destinație turistică tot mai râvnită de noi, Bulgaria, care a ocupat locul 105.
Raportul a fost elaborat după șase factori: grija faţă de cetăţeni, libertatea cetăţenilor, generozitatea, buna guvernare, onestitatea, sănătatea şi venitul cetăţenilor.
Văzând acest clasament, am vrut să analizez mai detaliat, datorită căror merite Republica Moldova a aterizat pe locul 55, unul bun la prima vedere.
Grija față de cetățeni ne-a ajutat să urcăm pe locul 55?
Oare din marea grijă pentru noi, statul a mărit vârsta de pensionare, iar anual aceasta este în creștere cu șase luni. Probabil mamele noastre când vor ajunge la 60 de ani și vor mai fi nevoite să lucreze încă trei ani vor fi cele mai fericite. Unde mai pui – cu o pensie care nu acoperă nici minimul de consum.
Dacă nu acest criteriu ne-a clasat pe acest loc, poate libertatea cetățenilor a fost atât de înalt apreciată de către cei de la ONU?
Suntem noi atât de liberi în luarea deciziilor și realizarea dorințelor care poate ne-ar face fericiți? Cred că răspuns la cât de liberi suntem în realizarea visurilor ne pot spune tinerii care au dorit să își dezvolte o afacere. Însă nu au reușit din cauza birocrației de care nu mai putem scăpa, din cauza corupției și a piedicilor ce le pun funcționarii publici, care deloc nu se gândesc la fericirea noastră sau libertatea noastră.
Poate generozitatea ne-a poziționat astfel, dar nici acestui criteriu nu pot să îi dau laurii. Ne aducem aminte de această calitate doar de sărbători. Atunci sunt organizate campanii de caritate. În perioada dată vrem să fim mai buni, să facem bine. La noi în republică generozitatea este de moment, de parcă am avea un buton pe care-l apăsăm doar de sărbători, iar după uităm de el.
Criteriul cu numărul patru, „buna guvernare”, ne face să îl trecem cu vederea fără să îi dăm vreo șansă. Însă avem o guvernare mult „prea bună” că să nu fie luată în seamă. Datorită „bunei” conduceri, în fiecare zi, pleacă din Moldova 106 persoane. Patru cetățeni ai acestui stat bine guvernat părăsesc țara per oră. Oamenii aleg să plece dintr-o țară care în topuri este aparent fericită. De viață bună pleacă ei? Mai mult ca atât, statisticile ne arată că doi din acești patru oameni nu vor să se mai întoarcă în țară. Probabil e un stat prea fericit pentru ei.
Cât de onești suntem noi cu ceilalți dacă odată ajunși în funcții de conducere ne promovăm cumetrii și rudele? Generalizez, pentru că suntem renumiți prin aceasta.
Ultimii doi factori care ne-au poziționat pe locul 55 sunt sănătatea și venitul cetățenilor, dar la sigur nu ne definesc pe noi ca un popor fericit. Am ajuns la concluzia că moldovenii se tem de sistemul nostru medical. Este mai bine zis un storcător de banii și nervi. Iar la salariile pe care le avem nici nu ne permitem să fim bolnavi. Este un lux să treci controlul medical periodic fără ca să ai o necesitate ce nu mai poate fi amânată.
Totuși, trecând de aceste teze expuse mai sus, mă întreb de ce suntem fericiți doar în topuri?
