E vorba de familia Şura, în care au crescut doi copii cunoscuţi în ţară şi peste hotare. Mariana este interpretă de muzică uşoară şi jazz, iar Sandu – un ţambalagiu virtuoz care acum îşi finisează studiile la Facultatea de Muzică a Universităţii din Montreal, Canada.
 
Capul familiei, Victor Şura, este originar din Vărvăreuca, Floreşti, satul de baştină al scriitorului Mihail Gheorghe Cibotaru. Acolo i s-au născut şi cei doi copii. În 1985, ei s-au mutat cu traiul la Chişinău.

O familie îndrăgostită de muzică

„În familia noastră toţi erau îndrăgostiţi de muzică, ne spune Victor Şura. Tata Pintilie şi cei trei fraţi ai lui (Gheorghe, Mihail şi Grigore) cântau în cor, imitând fanfara. Unchiul meu, Mihail, a fost profesor la Colegiul de muzică „Ştefan Neaga” şi la Institutul de Arte din Chişinău, unde am studiat şi eu trompeta şi percuţia. Timp de un an şi jumătate, el mi-a predat şi mie. Unchiul meu era solist în Orchestra simfonică a Filarmonicii de Stat. Din păcate, s-a stins din viaţă la vârsta de numai 38 de ani, suferind de o boală incurabilă”, îşi aminteşte Victor Şura.

„De la „Mărţişor” la „Joc”

Pe când era student, Victor Şura a fost trompetist în Orchestra de muzică populară „Mărţişor” condusă de Sergiu Ciuhrii. Pe atunci îşi făcea studiile la Institutul de Arte din Chişinău. Odată trebuia să plece într-un turneu cu orchestra la un festival internaţional de folclor din Spania şi Portugalia. „M-am înţeles cu profesorii să dau examenele mai târziu, dar turneul mi-a jucat festa. Abia când eram percuţionist în Ansamblul de muzică şi dansuri populare „Joc”, condus de maestrul Vladimir Curbet, mi-am terminat studiile”, ne povesteşte interlocutorul nostru. La „Joc” a lucrat timp de 19 ani. Mai târziu şi-a făcut un ansamblu de familie cu care astăzi evoluează la ceremonii de familie.

„Trompeta a fost dragostea mea din copilărie”

La Colegiul de muzică „Ştefan Neaga” l-a adus unchiul său Mihail. Tatăl său i-a zis atunci: „Ia vezi ce-i cu băiatul meu. Văd că se trage la muzică”. „Unchiul mi-a verificat aptitudinile muzicale şi mi-a spus că mă ia la Chişinău. Dar nu aveam pregătire muzicală. Tata l-a plătit pe un profesor cu studii în România, Ion Chirca. El m-a învăţat teoria muzicii şi armonia”, afirmă Victor Şura. La început, el cânta în fanfara şcolii. Exersau câte trei elevi la un instrument. „Îmi revenea trompeta câte o săptămână. Mai târziu am trecut la percuţie. Însă anume trompeta a fost dragostea copilăriei mele”, zice Victor Şura. Şi soţia sa, Tamara Burcovschi, este îndrăgostită de muzică. Ea a absolvit Şcoala de cultură din Soroca şi Institutul de Arte „G. Musicescu” din Chişinău, Facultatea de Culturologie.

Un ţambalagiu nepereche

Precum se ştie, în familiile de artişti se nasc, de obicei, artişti. Părinţii din start au hotărât să-l dea pe feciorul lor, Sandu, la muzică. Timp de doi ani, el a studiat pianul la Şcoala de arte „V. Poleacov”, apoi – ţambalul, la Liceul republican de muzică „C. Porumbescu”, în clasa profesorului Valeriu Luţă. În 1995, la vârsta de numai 15 ani, este angajat în Ansamblul „Joc”, caz unic, fiind considerat un ţambalagiu de excepţie. Cu orchestra Ansamblului „Joc” a evoluat până în 1999, apoi – timp de patru ani – cu „Lăutarii” maestrului Nicolae Botgros. Au urmat nişte contracte, lucrând pe un vas maritim şi cutreierând mai multe ţări. Interpreta cafe-concert şi muzică clasică. Sandu Şura a absolvit Conservatorul din Chişinău, unde a făcut şi masteratul. Acum patru ani, el a plecat în Canada, unde studiază la Facultatea de Muzică a Universităţii din Montreal. Recent s-a întors acasă, unde face înregistrări – muzică de salon – cu interpreta Veronica Ungureanu, revenită şi ea din Canada. Sandu Şura a evoluat cu mai multe orchestre de la noi şi este laureat al unor prestigioase concursuri din R. Moldova şi România.

„Vreau şi eu să fiu artistă!”

Fiica mai mică, Mariana Şura, nu avea studii muzicale. Fiind copilă, timp de şapte ani a urmat dansurile, apoi, din cauza unei traume a renunţat la ele. Mai târziu a cântat în Corul „Lia-Ciocârlia”. Într-o zi, le-a spus părinţilor: „Vreau să mă fac şi eu artistă!”. Dar nu avea studii muzicale – absolvise Liceul „Petru Zadnipru” din capitală. A urmat un an cursurile preuniversitare de la Conservator, apoi a studiat la Facultatea de Muzică Uşoară şi Jazz de la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. În 2002 obţine premiul I la Festivalul de muzică uşoară „Maluri de Prut”. Anul 2003 îi aduce Premiul III la Concursul tinerilor interpreţi din Ialta, Ucraina, Premiul II la Secţiunea muzică populară şi Premiul tineretului la un concurs din Piteşti, România.

Printr-un decret prezidenţial, în 2008 i s-a conferit titlul de artistă emerită din R. Moldova.

Familia Şura este mereu preocupată de muzică şi sperăm că şi pe viitor ea ne va aduce multe surprize…